ICCJ. Decizia nr. 3113/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 546 din 21 decembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de SC A. SA Drobeta-Turnu Severin împotriva pârâților Guvernul României, Consiliul Județean Mehedinți și în contradictoriu cu intervenienții Ministerul Administrației și Internelor și SC D.S. SRL Drobeta-Turnu Severin, dispunând anularea pozițiilor nr. 153, nr. 155, nr. 165 și nr. 166 din H.G. nr. 963/2002, precum și a pozițiilor nr. 26, nr. 28, nr. 38 și nr. 39 din Hotărârea Consiliului Județean Mehedinți nr. 58 din 25 octombrie 1999. Prin aceeași sentință civilă, astfel cum a fost completată prin sentința nr. 52 din 17 februarie 2006, curtea de apel a dispus admiterea cererii de intervenție formulată de SC D.S. SRL Drobeta-Turnu Severin și a constatat că suprafața de 2.942 mp, care face parte din terenul ce constituie obiectul acțiunii, a intrat în posesia SC D.S. SRL Drobeta-Turnu Severin, prin executare silită.
în motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că, în mod nelegal, imobilele (teren și construcții), situate în Drobeta-Turnu Severin, Calea T., au fost atestate prin H.G. nr. 963/2002, ca aparținând domeniului public, în condițiile în care SC A. SA Drobeta-Turnu Severin a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra acestora, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 1872 din 1 iulie 1997, emis în favoarea sa de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, iar acțiunea în anularea acestui certificat a fost respinsă definitiv și irevocabil prin deciziile nr. 2600 din 28 octombrie 1999 și nr. 1172 din 22 ianuarie 2001 ale Curții Supreme de Justiție.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietara bunurilor trecute în domeniul public, astfel că a dispus anularea pozițiilor sus-menționate din H.G. nr. 963/2002, iar în privința Hotărârii Consiliului Județean Mehedinți a făcut aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
împotriva sentinței civile nr. 546 din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, Consiliul Județean Mehedinți, SC D.S. SRL Drobeta-Turnu Severin, Ministerul Administrației și Internelor și Guvernul României.
în recursul său, Consiliul Județean Mehedinți a susținut, invocând art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că niciodată reclamanta nu a avut vreun drept asupra imobilelor situate în Drobeta-Turnu Severin, Calea T., acestea trecând, succesiv, din patrimoniul P.C.R., în baza Decretului - lege nr. 30/1990, în patrimoniul Prefecturii Mehedinți, al Consiliul Județean și, ulterior, în administrarea Consiliului Județean Mehedinți, pentru ca, prin H.G. nr. 963/2002, să devină proprietatea județului Mehedinți. Printr-un al doilea motiv de recurs, Consiliul Județean Mehedinți, invocând art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ., susține că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și nu a luat în considerare mijloacele și dovezile de apărare administrate, hotărâtoare pentru justa dezlegare a pricinii, în sensul respingerii cererii reclamantei.
în recursul declarat de SC D.S. SRL Drobeta-Turnu Severin s-a motivat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de intervenție, lăsând să se înțeleagă faptul că SC A. SA Drobeta-Turnu Severin s-a judecat în contradictoriu cu SC D.S. SRL Drobeta-Turnu Severin, realitate fiind, însă, în sensul că cele două părți au avut un interes comun, și anume, anularea parțială a H.G. nr. 963/2002.
în recursul său, Ministerul Administrației și Internelor, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., a susținut, în primul rând, faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantei, de anulare a pozițiilor nr. 158 și nr. 164 din H.G. nr. 963/2002. Printr-un al doilea motiv, acest recurent a arătat că instanța s-a pronunțat asupra Hotărârii Consiliului Județean Mehedinți, cu încălcarea normei de competență materială prevăzută de art. 3 pct. 1 C. proc. civ. în privința legalității H.G. nr. 963/2002, Ministerul Administrației și Internelor a susținut că aceasta a fost emisă în conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, pe baza hotărârilor autorităților locale de însușire a inventarului bunurilor aparținând domeniului public, iar intervenția ministerului sau a Executivului în conținutul acestor inventare ar reprezenta o încălcare a principiului autonomiei locale.
Recurentul Guvernul României, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a subliniat că H.G. nr. 963/2002 a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 și ale Legii nr. 213/1998 și că nu vatămă dreptul de proprietate al intimatei-reclamante, întrucât nu are efect constitutiv de drepturi, ci are doar rolul de a delimita proprietatea publică, de proprietatea privată a comunelor, orașelor sau municipiilor din județul Mehedinți.
Verificând întâi de toate regularitatea recursurilor declarate în cauză, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că acestea au fost declarate în termen, iar cu excepția recursului declarat de intervenienta SC D.S. SRL, toate celelalte recursuri au fost timbrate în acord cu prevederile Legii nr. 146/1987 și cele ale O.G. nr. 32/1995, ambele republicate.
Deși, în temeiul art. 36 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, recurenta-intervenientă a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și depunerii timbrului judiciar, iar reprezentantul său legal a fost prezent la judecarea pricinii, nu au fost îndeplinite obligațiile legale în discuție.
întrucât timbrajul primează, cererea de renunțare la judecată depusă de recurenta- intervenientă nu va fi primită, urmând a se aplica sancțiunea anulării acestui recurs, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
Examinând pe fond cauza, prin prisma aspectelor invocate de recurenți, dar și în temeiul art. 3041 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că nu există motive pentru modificarea sau casarea sentinței pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Instanța fondului a reținut corect situația de fapt și a dat o dezlegare legală și corectă litigiului cu care a fost învestită, apreciind că prin actele administrative contestate s-a adus o vătămare dreptului de proprietate al intimatei-reclamante SC A. SA Drobeta-Turnu Severin.
în aceste condiții vor fi înlăturate toate criticile formulate de recurenți. Astfel:
Contrar celor susținute de recurentul Consiliul Județean Mehedinți, actele dosarului demonstrează că intimata-reclamantă este beneficiara certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 1872, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, la data de 1 iulie 1997, asupra terenului în suprafață de 160.130,86 mp, suprafață în care sunt incluși și cei 21.000 mp teren înscriși la domeniul public în Hotărârea Consiliului Județean Mehedinți.
Legalitatea acestui certificat de atestare a dreptului de proprietate a fost verificată pe cale judecătorească, soluția Curții de Apel Craiova fiind confirmată de instanța de control judiciar (Curtea Supremă de Justiție), prin deciziile irevocabile nr. 2600 din 28 octombrie 1999 și nr. 1172 din 22 ianuarie 2001, pronunțate de secția de contencios administrativ.
Nu se confirmă nici susținerile făcute de recurentul-intervenient Ministerul Administrației și Internelor, atâta vreme, cât reclamanta a depus precizări la acțiunea inițială și alături de anularea parțială a H.G. nr. 963/2003 s-a dispus și anularea parțială a actului administrativ ce a stat la baza hotărârii de guvern contestate. De altfel, prin decizia irevocabilă nr. 938 din 28 septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința nr. 40/2005, a Tribunalului Olt prin care s-a anulat parțial Hotărârea Consiliului Județean Mehedinți nr. 58/1999, reținându-se că hotărârea consiliului local este un act preliminar în baza căruia s-a emis H.G. nr. 963/2002 și că numai aceasta din urmă este de natură a produce consecințe juridice.
în privința aspectelor legate de respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 (privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative) și cele ale Legii nr. 213/1998 (privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia), invocate de recurenții Ministerul Administrației și Internelor și Guvernul României, acestea apar ca nerelevante, deoarece rolul instanței de contencios administrativ este și acela de a verifica dacă prin actul administrativ s-a adus vreo vătămare dreptului sau interesului legitim al unei persoane.
Or, în speță, vătămarea invocată de intimata-reclamantă a fost dovedită, ceea ce a condus la anularea parțială a actelor administrative prin care s-a dispus includerea în domeniul public al județului Mehedinți, a unor bunuri proprietatea reclamantei (teren și construcții), situate în Drobeta Turnu Severin, Calea T.
Pentru cele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile examinate pe fond, au fost respinse.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3120/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3133/2006. Contencios → |
|---|
