ICCJ. Decizia nr. 3161/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Argeș, secția civilă, la data de 30 iunie 2005, reclamantul T.G., în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Persoanele cu handicap - Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Ministerului Solidarității Sociale și Familiei, a solicitat anularea deciziei nr. 2111 din 18 mai 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea dreptului de a avea asistent personal, prevăzut de art. 19 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 102/1999.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anii anteriori a beneficiat de acest drept, iar refuzul acestuia în prezent îi afectează posibilitatea de a suporta tratamentul medical lunar și deplasările la spital și farmacie.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul Argeș, secția civilă, prin încheierea pronunțată în data de 30 decembrie 2005, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia la completul specializat pentru contencios administrativ și fiscal al aceleiași instanțe.
Prin sentința nr. 55/CA din 27 februarie 2006, Tribunalul Argeș, secția civilă, complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, având în vedere că pârâta este o autoritate publică centrală, iar decizia sa este un act administrativ supus competenței prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
Prin sentința nr. 50/F-C din 8 mai 2006, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului T.G., a anulat în parte decizia nr. 2111/2005, în privința mențiunii "fără asistent personal" și a recunoscut reclamantului, dreptul prevăzut de art. 19 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 102/1999.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Pitești a avut în vedere referatul medicului de familie al reclamantului și înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
în baza probatoriului sus menționat, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 19 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 102/1999, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 519/2002, adultul cu handicap grav poate beneficia de asistent personal sau poate opta pentru obținerea unei indemnizații egală cu salariul net al unui asistent social debutant sau al asistentului personal. Așadar, cum reclamantul are un handicap grav gradul I, aspect reținut și de medicul de familie, se deplasează cu dificultate și este parțial dependent de o altă persoană, Curtea a constatat că este îndreptățit să beneficieze de dreptul acordat în temeiul art. 19 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 102/1999.
împotriva sentinței nr. 50/F-C din 8 mai 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, potrivit art. 3041C. proc. civ.
în motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că decizia nr. 2111 din 18 mai 2005 a fost emisă cu respectarea prevederilor Ordinului Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002, privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora.
Recurenta-pârâtă a mai arătat că potrivit criteriilor stabilite prin Ordinul nr. 726/2002, încadrarea în gradul de handicap accentuat sau grav se face în funcție de intensitatea tulburărilor funcționale și starea de nutriție; din acest punct de vedere situația medicală a intimatului-reclamant s-a modificat în anul 2005, față de cea din anul 2004, când i-a fost acordat dreptul de asistent personal, aspect ignorat de instanța de fond.
Totodată, recurenta-pârâtă a arătat că prima instanță nu a reținut în întregime prevederile art. 19 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 102/1999, conform cărora asistentul personal se acordă pe baza recomandărilor anchetei sociale realizate de către o comisie din cadrul compartimentului specializat al primăriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința, adultul cu handicap.
Or, în cauză, a mai arătat recurenta-pârâtă, ancheta socială nr. 16835 din 8 aprilie 2005 a constatat situația de fapt a reclamantului, dar nu a făcut nicio recomandare în sensul prevăzut de art. 19 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 102/1999.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate de recurenta-pârâtă și cu prevederile art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul nu este fondat.
Prin decizia nr. 2111 din 18 mai 2005 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, intimatul-reclamant a fost încadrat în gradul de handicap grav, fără asistent personal, pe baza unui diagnostic clinic constând în "sechele poliomielită anterioară cu monopareză crurală, amiotrofie marcată a membrului pelvin stâng, neo rect operat A.I.S.".
Așa cum rezultă chiar din adresa nr. 3865 din 24 mai 2006, emisă de recurenta-pârâtă și anexată cererii de recurs, anterior deciziei nr. 2111 din 18 mai 2005, intimatul-reclamant a beneficiat de dreptul la asistent personal, fiind încadrat, de asemenea, în gradul de handicap grav.
în aceste condiții, așa cum corect a reținut și instanța de fond, autoritatea emitentă i-a suprimat intimatului-reclamant, un drept care îi fusese recunoscut anterior, fără ca decizia dedusă judecății să aibă o motivare solidă, atât din punct de vedere medical, cât și din punctul de vedere al condițiilor de validitate prevăzute de lege.
Motivarea actelor administrative individuale constituie o garanție pentru cei administrați, contra arbitrariului administrației publice și se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică sau se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective.
în ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 19 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 102/1999, potrivit căruia dreptul la asistent personal se acordă adulților cu handicap pe baza recomandărilor anchetei sociale realizate de către o comisie din cadrul compartimentului specializat al primăriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința, adultul cu handicap grav, înalta Curte a constatat că în cauză a fost efectuat referatul de anchetă socială nr. 16835 din 8 aprilie 2005 și nu îi este imputabilă intimatului-reclamant, împrejurarea că în acest referat nu a fost formulată expres o recomandare pentru viitor în sensul arătat mai sus, ci s-a făcut numai mențiunea că persoana respectivă beneficia de asistent personal la acea dată.
Totodată, conținutul referatului nr. 40 din 8 aprilie 2005, întocmit de medicul de familie, a fost reținut trunchiat, în sensul că nu a fost avută în vedere constatarea că intimatul-reclamant este "parțial dependent de o altă persoană".
Având în vedere toate aceste considerente, înalta Curte a constatat că, verificând legalitatea deciziei nr. 2111 din 18 mai 2005, din perspectiva armonizării interesului public, cu drepturile subiective și interesele legitime ale intimatului-reclamant, instanța de fond a interpretat corect probele cauzei și a aplicat corespunzător prevederile legale incidente, astfel încât recursul a fost respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3150/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3144/2006. Contencios → |
|---|
