ICCJ. Decizia nr. 3144/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 155 din 6 martie 2006, Tribunalul Olt, secția civilă, a declinat, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul S.F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, prin care s-a solicitat anularea adresei nr. 640.080 din 20 septembrie 2005, privind modul de soluționare a contestației împotriva deciziei de pensionare nr. 110.043/1993 și stabilirea cuantumului dreptului la pensie, conform art. 79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
în motivarea sentinței, Tribunalul Olt, secția civilă a reținut că petentul a solicitat pârâtei Casa de Pensii, verificarea dosarului de pensionare și stabilirea, conform art. 79 din Legea nr. 164/2001, a cuantumului pensiei militare, a pensiei suplimentare și a sporului cuvenit ca urmare a conferirii Ordinului Meritul Militar Clasa I, răspunsul pârâtei (adresa nr. 640.080 din 20 septembrie 2005) fiind în sensul că nu se mai poate proceda la emiterea unei noi decizii de pensionare, că răspunsul a fost formulat în temeiul O.G. nr. 27/2002 și că nu se pot emite decizii în temeiul art. 53 alin. (1) din Legea nr. 164/2001.
în consecință, tribunalul a reținut că acțiunea petentului S.F. este întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar actul contestat este un act administrativ emis de o instituție centrală, astfel că, potrivit art. 3 pct. 1, coroborat cu art. 158 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 515 din 19 mai 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
în motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut că, potrivit art. 54 alin. (1) și (3) din Legea nr. 164/2001, deciziile Comisiei de contestații pot fi atacate la instanța competentă, potrivit Legii nr. 19/2000, care, prin art. 87, dispune în sensul că decizia de pensionare se atacă la instanța competentă.
Constatând că, în cauză, s-a ivit un conflict negativ de competență, Curtea de Apel Craiova a înaintat dosarul, înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 20 și 21 C. proc. civ., pentru stabilirea instanței competente.
Fiind astfel învestită pentru pronunțarea unui regulator de competență, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că:
Esențiale în stabilirea instanței competente sunt obiectul cererii de chemare în judecată și normele legale sub incidența cărora intră solicitările reclamantului S.F.
Din actele dosarului rezultă în mod clar că prin acțiunea formulată la 24 octombrie 2005, s-a cerut instanței de judecată, anularea deciziei nr. 643080 din 20 septembrie 2005, prin care Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a soluționat contestația împotriva deciziei de pensionare nr. 110043/1993 și stabilirea cuantumului pensiei militare la care este îndreptățit reclamantul, în conformitate cu art. 79 din Legea nr. 164/2001.
Față de obiectul cererii deduse judecății apar ca nerelevante, atât temeiul de drept invocat de reclamant (Legea nr. 554/2004), cât și faptul că emitentul actului contestat este o autoritate centrală.
Aceasta este concluzia firească, având în vedere că Legea nr. 164/2001, republicată (privind pensiile militare de stat), cuprinde, indirect, dispoziții speciale cu privire la competența instanțelor. Astfel, în art. 56 alin. (3) din actul normativ arătat se precizează că "deciziile comisiilor de contestație pot fi atacate în instanță potrivit Legii nr. 19/2000" (privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale).
Art. 87 din Legea nr. 19/2000 face trimitere la "instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare", textul în discuție urmând a fi coroborat cu prevederile art. 154 din lege care statuează că jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel.
Continuând raționamentul, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000, competența judecării pricinii aparținând Tribunalului Olt, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, instanță căreia i-a fost trimis dosarul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3161/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3130/2006. Contencios → |
|---|
