ICCJ. Decizia nr. 3126/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3126/2006
Dosar nr. 4792/1/2006
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 94 din 9 februarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta O.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a dispus anularea hotărârii nr. 19.170 din 18 noiembrie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 7 februarie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 august 2005.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel Cluj a reţinut aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a contestat hotărârea nr. 19.170 din 18 noiembrie 2005, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
În susţinerea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că s-a născut la data de 7 februarie 1943, în perioada (februarie 1943 - martie 1945) în care părinţii săi erau refugiaţi din localitatea Bistriţa, judeţul Bistriţa Năsăud, în localitatea Aiud, judeţul Alba.
Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că refugiul părinţilor reclamantei a fost probat prin declaraţiile martorilor P.A. şi M.V. şi că mamei reclamantei, F.E., i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum rezultă din înscrisul de la dosarul de fond, astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 1 din ordonanţă, copiii născuţi în perioada refugiului părinţilor din motive etnice, au suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile decurgând din această situaţie.
Totodată, instanţa a avut în vedere şi faptul că reclamanta s-a născut în localitatea Arad, unde mama sa se deplasase la tatăl reclamantei, F.P., care, ofiţer fiind, fusese rănit în război şi era internat la Spitalul Militar din localitate. Ulterior naşterii, F.E. şi fiica sa (reclamanta din prezenta cauză) au revenit în localitatea Aiud, unde aveau domiciliul de refugiu.
Instanţa de fond a mai argumentat faptul că, prin admiterea tezei pârâtei, întemeiată pe susţinerea că reclamanta nu are calitatea de refugiată, întrucât nu şi-a schimbat domiciliul, s-ar crea discrepanţe între membrii aceleiaşi familii, ceea ce ar fi injust şi inechitabil.
Împotriva sentinţei civile nr. 94 din 9 februarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, invocând prevederile art. 299 şi urm. C. proc. civ., precum şi dispoziţiile Legii nr. 189/2000 şi ale HG nr. 127/2002.
În esenţă, recurenta-pârâtă susţine că OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi HG nr. 127/2002 prevăd expres şi limitativ categoriile de persoane beneficiare, că pentru dobândirea statutului de refugiat o persoană trebuie să facă dovada schimbării domiciliului datorită persecuţiilor etnice, că reclamanta s-a născut în localitatea Arad, aparţinând Statului Român şi că, prin soluţia pronunţată, instanţa de fond a adăugat la lege, în condiţiile în care acordarea de drepturi reparatorii, şi persoanelor născute în refugiu, este un atribut exclusiv al legiuitorului.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În fapt, ceea ce se contestă de către recurenta-pârâtă, este acordarea beneficiului OG nr. 105/1999, persoanelor născute în refugiul părinţilor.
În această privinţă, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că, din interpretarea prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
De asemenea, întemeiat, curtea de apel a apreciat că reclamanta, născută la data de 7 februarie 1943, deci ulterior momentului la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, Bistriţa, judeţul Bistriţa Năsăud, în localitatea Aiud, judeţul Alba, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate şi a refugiului. Împrejurarea că reclamanta s-a născut la Arad, teritoriu aparţinând Statului Român, nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care mama reclamantei s-a deplasat temporar în localitatea respectivă şi nu pentru o şedere definitivă, care să conducă la încheierea refugiului şi la încetarea consecinţelor nefavorabile, de ordin moral şi material, determinate de schimbarea localităţii de domiciliu (Bistriţa) datorită persecuţiilor din natură etnică.
Interpretarea corectă pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005. Astfel, Curtea Constituţională a reţinut că: „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu, şi persoanelor beneficiare, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice. Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
Pe cale de consecinţă, interpretarea dată de instanţa de fond cadrului legal instituit prin OG nr. 105/1999, nu reprezintă o lărgire a sferei beneficiarilor, nu constituie o adăugare la lege şi nu echivalează cu exercitarea de către instanţa judecătorească a prerogativei de legiferare ce revine unei alte puteri în stat, aşa cum neîntemeiat susţine recurenta. În schimb, a admite teza recurentei-pârâte, ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinţi şi copiii lor aflaţi în aceeaşi situaţie, în speţă aceea de refugiat, ceea ce ar reflecta o interpretare restrictivă şi strict formală a legii, de natură să conducă, în speţă, la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 94 din 9 februarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3125/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3127/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
