ICCJ. Decizia nr. 3127/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3127/2006
Dosar nr. 4794/1/2006
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 76 din 6 februarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta R.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a dispus anularea hotărârii nr. 19.143 din 18 noiembrie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 1 martie 1941 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel Cluj a reţinut aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a contestat hotărârea nr. 19.143 din 18 noiembrie 2005, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, depunând în probaţiune copii ale actelor de stare civilă, precum şi declaraţiile martorilor B.V. şi C.L., aceasta din urmă având calitatea de beneficiară a prevederilor ordonanţei, recunoscută prin hotărârea nr. 8681 din 18 martie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât a făcut dovada faptului că, fiind născută la data de 1 ianuarie 1940, s-a refugiat, împreună cu mama sa, în luna martie 1941, din comuna Cojocna, în localitatea Cojocna Nouă şi Turda, întrucât, în localitatea de domiciliu, au avut de suferit persecuţii de natură etnică, determinate de originea persoanei la care mama sa era slujnică, persecuţii exercitate în urma cedării Ardealului Nord.
Împotriva sentinţei civile nr. 76 din 6 februarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, invocând prevederile art. 299 şi urm. şi art. 304 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile Legii nr. 189/2000 şi ale HG nr. 127/2002.
Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă invocă, în primul rând, practica neunitară a Curţii de Apel Cluj în soluţionarea unor cauze similare prezentului litigiu şi, în principal, arată că nu s-a făcut dovada persecuţiei etnice, întrucât din probele administrate rezultă că intimata-reclamantă şi mama sa s-au mutat dintr-o localitate aparţinând Statului român, într-o localitate aflată sub ocupaţie străină, precum şi faptul că simpla existenţă a naţionalităţii române şi a schimbării de domiciliu nu pot justifica acordarea beneficiului prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Din probele administrate, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 1 ianuarie 1940, în localitatea Aruncuta, judeţul Cluj şi că în cursul lunii august 1940 a plecat împreună cu mama sa (O.M.) în localitatea Cojocna, unde mama sa s-a angajat ca femeie de serviciu la un evreu, iar în luna martie 1941 s-au refugiat în localităţile Cojocna Nouă şi Turda, revenind în localitatea de domiciliu Aruncuta, în luna aprilie 1945. În cererea de chemare în judecată, reclamanta relatează persecuţiile suferite în localitatea Cojocna, determinate de faptul că persecuţiile erau exercitate în principal faţă de evreul la care mama sa era angajată.
Se constată că din adeverinţa nr. C/3910 din 15 decembrie 2004, eliberată de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Cluj, rezultă că numitele O.M. (mama reclamantei) şi M.O. (reclamanta, R.M., după căsătorie) nu figurează în evidenţele deţinute de această instituţie privind refugiul din perioada 1940 - 1945. Se observă, însă, din cuprinsul aceleiaşi adeverinţe, că organul competent, în speţă Arhivele Naţionale, menţionează că „documentele din această perioadă nu s-au păstrat integral", fiind anulată rubrica destinată recomandării de a se adresa unui alt organ competent.
Într-adevăr, Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, stabilesc, prin art. 4 alin. (1), faptul că dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, dovadă pe care reclamanta nu a fost în măsură să o facă, având în vedere menţiunile din adeverinţa sus-menţionată. Însă, alin. (2) al aceluiaşi articol dispune în sensul că „în lipsa actelor oficiale, dovada persecuţiei etnice se poate face prin declaraţie cu martori".
Or, reclamanta, adresându-se organului competent - Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Cluj, a depus diligenţele necesare pentru a obţine acte oficiale în sensul art. 4 alin. (1) din Normele metodologice, în lipsa acestora devenind incidente dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol.
Astfel, întemeiat, Curtea de Apel Cluj a avut în vedere declaraţiile martorilor B.V. şi C.L., depuse în probaţiune, astfel că nu poate fi primită critica recurentei-pârâte, în sensul nedovedirii persecuţiilor etnice care au determinat refugiul reclamantei şi al mamei sale, durata acestuia nefiind contestată prin motivele de recurs.
În acest sens, este de observat faptul că martora C.L., născută şi cu domiciliul în prezent în localitatea Cojocna, judeţul Cluj, localitate din care s-a refugiat şi reclamanta împreună cu mama sa, în anul 1941, beneficiază, în temeiul hotărârii emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, de prevederile OG nr. 105/1999. Or, dacă în privinţa numitei C.L., care nu putea fi refugiată decât din localitatea natală Cojocna, recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Cluj a acordat beneficiul OG nr. 105/1999, reiese cu evidenţă faptul că au existat persecuţii din motive etnice exercitate pe teritoriul acestei localităţi, persecuţii recunoscute chiar de către recurenta-pârâtă.
Înalta Curte reţine şi faptul că, prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă face referire, în mod eronat, la localitatea Aruncuta, ca aparţinând Statului Român, localitate pe care o consideră ca loc din care a început refugiul, deşi, chiar prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă precizează expres că mutarea din localitatea Aruncuta s-a petrecut în luna august 1940, pentru ca, ulterior, să se refugieze din localitatea Cojocna, în luna martie 1941.
În concluzie, se reţine că reclamanta a făcut dovada refugiului determinat de persecuţii din motive etnice, astfel că întemeiat Curtea de Apel Cluj a constatat că are calitatea de persoană refugiată în sensul OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 1 martie 1941 - 6 martie 1945.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 76 din 6 februarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3126/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3128/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
