ICCJ. Decizia nr. 3178/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la data de 28 aprilie 2006, reclamantul municipiul Botoșani, prin Primar, a solicitat anularea dispoziției nr. 60 din 21 martie 2006, emisă de pârâtul Consiliul Județean Botoșani, prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei de impunere nr. 1563 din 23 ianuarie 2006, privind stabilirea contribuției municipiului Botoșani pentru susținerea sistemului de protecție a copilului pentru anul 2006.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că dispoziția nr. 60 din 21 martie 2006 și decizia nr. 1563 din 23 ianuarie 2006 au fost emise cu nesocotirea mai multor prevederile ale Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, fiind de natură să vatăme grav autonomia decizională, administrativă și financiară a autorităților administrației publice locale ale municipiului Botoșani și principiile insubordonării în raporturile dintre Consiliul Județean și celelalte autorități ale administrației publice locale.
De asemenea, reclamantul a arătat că potrivit art. 4 din Legea nr. 326/2005, sarcina finanțării serviciilor publice de protecție a copilului și persoanelor majore cu nevoi speciale revine în întregime consiliilor județene, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat și excepția de nelegalitate a H.G. nr. 457/2000, act administrativ cu caracter normativ adoptat în considerarea sistemului de protecție a copiilor și persoanelor majore care beneficiau de protecție în condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997, în prezent abrogat.
în motivarea excepției de nelegalitate, reclamantul a mai arătat că H.G. nr. 457/2000 a fost adoptată în baza art. 24 din O.U.G. nr. 192/1999, care a fost abrogată prin O.U.G. nr. 12/2001, astfel încât, în conformitate cu ierarhia actelor normative, consacrată de Constituție și de Legea nr. 24/2000, H.G. nr. 457/2000 este, la rândul său, abrogată.
Prin încheierea nr. 192 din 6 septembrie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamant și în consecință, a constatat nelegale dispozițiile H.G. nr. 457/2000, în condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 1997.
în considerentele încheierii, instanța a reținut că Guvernul României, prin adresa nr. 20434 din 14 august 2006, a achiesat la punctul de vedere exprimat de Ministerul Finanțelor Publice, prin adresa nr. 121573 din 11 iulie 2006 și de Ministerul Administrației și Internelor, prin adresa nr. 20435 din 14 august 2006, în sensul că, începând cu anul 2005, consiliile locale nu datorează consiliului județean, plata contribuțiilor pentru susținerea sistemului de protecție a copilului aflat în dificultate, în condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 267/1997, republicată.
A reținut, totodată, că Ministerul Finanțelor Publice a operat modificările corespunzătoare în clasificația bugetară și în Anexa nr. 11 a Legii bugetului de stat pe anul 2005, nr. 511/2004 și în atare situație, excepția de nelegalitate este întemeiată.
încheierea menționată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către pârât, care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii excepției de nelegalitate.
în motivarea cererii de recurs, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond a considerat în mod greșit că H.G. nr. 457/2000 a fost adoptată în baza prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997, în realitate acest articol fiind menționat în titlul H.G. 457/2000, numai pentru definirea beneficiarilor actului normativ în discuție.
Recurentul-pârât a mai arătat că temeiul legal al adoptării H.G. nr. 457/2000 este art. 24 din O.U.G. nr. 192/1999.
Acest act normativ a fost abrogat prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 12/2001 privind înființarea Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, însă prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 192/1999 au fost preluate în totalitate de art. 18 din O.U.G. nr. 12/2001, astfel încât acesta reprezintă în prezent temeiul legal al H.G. nr. 457/2000.
în opinia recurentului-pârât, abrogarea O.U.G. nr. 26/1997, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 272/2004, nu are niciun efect asupra H.G. nr. 257/2000, deoarece aceasta nu contravine noii legi, astfel încât să fie considerată abrogată implicit. Dimpotrivă, art. 118 din Legea nr. 272/2004, care prevede în mod expres sursele de finanțare a sistemului de protecție a copilului, este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 18 din O.U.G. nr. 12/2001.
în altă ordine de idei, recurentul-pârât a arătat că, în raport cu obiectul litigiului, nu este întrunită cerința prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că soluționarea fondului trebuie să depindă de actul administrativ atacat pe cale de excepție.
Astfel, recurentul-pârât a arătat că în situația în care s-ar constata nelegalitatea H.G. nr. 457/2000, acest aspect nu ar conduce la soluționarea pe fond a litigiului, întrucât nu sunt înlăturate dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 272/2004 și cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 12/2001, care prevăd în mod expres obligația consiliilor locale de a contribui la susținerea sistemului de protecție a copilului.
Prin urmare, a mai arătat recurentul-pârât, H.G. nr. 457/2000 nu face decât să completeze cadrul legislativ referitor la contribuția consiliilor locale la susținerea sistemului de protecție a copilului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 27 septembrie 2006, intimatul-reclamant a arătat, în esență, că în cadrul legislativ actual, consiliile locale nu au temei legal pentru a contribui la bugetul județului pentru finanțarea sistemului de protecție a copilului, iar consiliile județene nu au temei legal pentru a încasa astfel de contribuții.
Astfel, intimatul-reclamant a arătat că H.G. nr. 457/2000 a fost adoptată în temeiul art. 24 din O.U.G. nr. 192/1999, care a fost abrogată prin art. 25 din O.U.G. nr. 12/2001 și ulterior, respinsă prin Legea nr. 520/2001. H.G. nr. 457/2000 a reglementat modul de finanțare pentru măsurile de protecție a copilului aflat în dificultate stabilite în condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997, dar acest sistem de finanțare a fost în vigoare și s-a aplicat numai pentru măsurile de protecție reglementate de O.U.G. nr. 26/2000, pentru că Legea nr. 272/2004 a modificat radical întregul sistem de protecție a copilului și a stabilit competențe clare și distincte pentru toate autoritățile administrației publice locale.
Din această perspectivă, intimatul-reclamant a arătat că apare ca vădit nelegală impunerea consiliilor locale, în baza H.G. nr. 457/2000, la finanțarea unor măsuri de protecție care au fost reglementate de un act normativ abrogat.
în dovedirea apărărilor cuprinse în întâmpinare, intimatul-reclamant a anexat copia adresei înregistrate cu nr. 20434 din 14 august 2006, emisă de Secretariatul General al Guvernului, copia adresei înregistrate cu nr. 20435 din 14 august 2006, emisă de Ministerul Administrației și Internelor și copia adresei nr. 121573 din 11 iulie 2006 a Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de Sinteză a Politicilor Bugetare.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041C. proc. civ., ținând seama de înscrisurile dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral de care depinde soluția litigiului pe fond, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Instanța de contencios administrativ, învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate, are de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Din această perspectivă, evenimentele legislative ulterioare nu pot avea efecte asupra legalității, ci asupra momentului până la care actul normativ respectiv rămâne în vigoare.
în motivarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 457/2000, intimatul-reclamant nu a invocat contrarietatea actului administrativ normativ atacat, față de actele normative cu forță juridică superioară în vigoare la data adoptării sale, ci a făcut referire la o serie de evenimente legislative ulterioare care ar avea ca efect abrogarea H.G. nr. 457/2000.
Nici instanța de fond nu și-a motivat soluția de admitere a excepției de nelegalitate pe considerente constând în încălcarea cadrului legislativ în vigoare la data adoptării H.G. nr. 457/2000, ci a reținut că începând cu anul 2005, consiliile locale nu mai datorează consiliului județean, plata contribuțiilor pentru susținerea sistemului de protecție a copilului aflat în dificultate, în condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997, republicată, ca efect al unor modificări legislative.
Excepția de nelegalitate este, însă, un mijloc de apărare supus unei proceduri specifice, reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004 și nu poate fi transformată într-un instrument de prejudecare a fondului acțiunii, în afara cadrului procesual firesc.
Lămurirea problemei aplicării în timp a legii, cu efect asupra identificării normelor juridice incidente asupra raportului de drept dedus judecății, este un atribut al instanței învestite cu fondul acțiunii, care în cauza de față are de exercitat controlul de legalitate asupra unei decizii de impunere emise pentru susținerea sistemului de protecție a copilului pentru anul 2006.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 3041_i al art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul și a modificat încheierea atacată, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a H.G. nr. 457/2000, ca nefondată
| ← ICCJ. Decizia nr. 3179/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3196/2006. Contencios → |
|---|
