ICCJ. Decizia nr. 3245/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la 13 ianuarie 2006, reclamantul N.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se modifice decizia de revizuire nr. 1677 din 13 decembrie 2005, în sensul că drepturile care i-au fost recunoscute în temeiul Legii nr. 189/2000, să fie achitate începând cu data formulării cererii, 9 martie 2005, și nu cu data de 13 decembrie 2005.
în motivarea acțiunii formulate, reclamantul a susținut că pârâta a revizuit hotărârea nr. 1677 din 18 martie 2005, recunoscându-i-se drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, care, însă, i-au fost acordate începând cu data de 13 decembrie 2005, deși cererea a fost înregistrată la 9 martie 2005.
Prin sentința nr. 30 din 22 februarie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant și a modificat decizia de revizuire nr. 1677 din 13 decembrie 2005, emisă de pârâtă, în sensul că drepturile cuvenite se acordă începând cu data de 1 aprilie 2005, în loc de 13 decembrie 2005.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat cerere la data de 9 martie 2005, înregistrată sub nr. 4525, iar în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, drepturile cuvenite trebuie acordate începând cu data de 1 aprilie 2005, fiind lipsită de relevanță data emiterii deciziei în raport cu data depunerii cererii.
împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
în cuprinsul recursului formulat, recurenta arată că intimatul-reclamant N.D. a solicitat în instanță, acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, iar prin decizia nr. 5192/2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios și fiscal, s-a dispus obligarea Casei Județeane de Pensii Botoșani, la acordarea acestor drepturi, reducându-se perioada stabilită inițial prin sentința nr. 202 din 18 mai 2005 a Curții de Apel Suceava. în acest sens a fost emisă decizia de sesizare nr. 1677 din 13 decembrie 2005, prin care drepturile au fost acordate începând cu data pronunțării deciziei.
Se mai menționează în recurs că sentința nr. 30/2006 a Curții de Apel Suceava este în neconcordanță cu dispozițiile legale invocate ca temei al acestuia, în sensul că prevederile art. 5 din Legea nr. 189/2000 nu au relevanță în acest caz.
Recurenta consideră că urmare a faptului că în decizia pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție nu se menționează data de la care urmează să fie acordate drepturile stabilite în beneficiul recurentului, acestea nu puteau fi acordate decât începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței respective.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, drepturile prevăzute de actele normative menționate se acordă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
O prevedere cu un conținut similar a fost înscrisă și la art. 5 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, prin H.G. nr. 127/2002.
în cauză, nu poate fi reținut motivul de recurs potrivit căruia acordarea drepturilor trebuie să se facă începând cu data pronunțării deciziei de către înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost modificată perioada în raport cu care se acordă aceste drepturi.
Nu există nici o justificare în a-l priva pe reclamant de beneficiul unui drept recunoscut de lege, câtă vreme s-a solicitat acordarea acelui drept, iar pârâta a refuzat cererea, ajungându-se la o soluționare pe calea contenciosului administrativ, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că în cursul procesului a fost modificată perioada în raport cu care se acordă drepturile respective.
în cazul în care instanța de judecată stabilește terminarea dreptului pretins, acordarea nu se poate face în alte condiții decât cele prevăzute de lege, de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a formulat cererea.
Cum în cauză s-a dovedit în mod indubitabil că reclamantul N.D. a solicitat în scris, prin cererea înregistrată sub nr. 4525 din 9 martie 2005, stabilirea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, dovedindu-se temeinicia cererii formulate, drepturile respective trebuie acordate începând cu data de 1 aprilie 2005, chiar dacă perioada de referință în raport cu care se acordă, a fost modificată în cursul procesului.
Rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar recursul a fost respins, ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3224/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3179/2006. Contencios → |
|---|
