ICCJ. Decizia nr. 3221/2006. Contencios

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, trimisă prin declinare de competență la Curtea de Apel Craiova, reclamantul B.G. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 30 din 26 ianuarie 2005, emisă de C.N.A.S., solicitând anularea deciziei, reîncadrarea sa în funcția avută la data desfacerii contractului de muncă și obligarea la plata drepturilor bănești ce i se cuvin.

în motivarea acțiunii, reclamantul arată că i s-a desfăcut contractul de muncă, urmare a săvârșirii unor abateri disciplinare, decizia având la bază un proces-verbal încheiat cu ocazia cercetării efectuate de către comisia de cercetare, al cărui conținut nu are cunoștință.

Mai arată că, anterior emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, a fost chemat de președintele C.N.A.S., când i s-a înmânat o decizie prin care era suspendat din funcție și că la acea dată s-au pus întrebări de către o comisie formată ad-hoc, din care n-au făcut parte persoane din comisia de cercetare care a întocmit procesul-verbal de constatare.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 459 din 2 noiembrie 2005, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că reclamantul nu s-a adresat pârâtei, anterior introducerii acțiunii, pentru a cere revocarea deciziei, conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța a reținut eronat că are calitatea de funcționar public și din acest motiv a procedat la soluționarea pricinii, cu toate că nu era competentă.

Menționează că a fost angajat în baza unui contract individual de muncă și că, chiar din conținutul deciziei prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, rezultă că s-a dispus desfacerea contractului de muncă, în temeiul art. 268 C. muncii.

Consideră că nu se impunea îndeplinirea procedurii prealabile, fiind și inutilă, pentru că organul emitent al deciziei nu ar fi revenit asupra ei.

Recursul va fi admis, în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurentul-reclamant a îndeplinit funcția de președinte - director general al C.N.A.S. a județului Mehedinți, în baza deciziei nr. 74 din 30 ianuarie 2003, emisă de președintele C.N.A.S., pentru o perioadă de 4 ani, cu un salariu de bază corespunzător funcției de execuție de consilier gradul I A.

Chiar dacă la numirea în această funcție, între părți s-a încheiat un contract de muncă pentru o perioadă de 4 ani, cu prevederi referitoare la drepturile și obligațiile fiecărei părți, ca și cu privire la modificarea și încetarea contractului, precum și față de adresa nr. 104964 din 19 iunie 2006 a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în care se menționează că funcția președinte - director general al C.J.A.S. nu este o funcție publică, înalta Curte a reținut că aceasta este o funcție publică, iar recurentul a avut calitatea de funcționar public, căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.

Are în vedere că actul principal de numire a recurentului este decizia nr. 74/2003, iar încetarea raporturilor de serviciu a intervenit tot în baza unei decizii, ambele decizii fiind acte administrative.

Este adevărat că a intervenit și contractul de muncă care, însă, s-a încheiat în baza deciziei de numire în funcție, astfel că raporturile juridice dintre părți au o natură juridică complexă, având la bază un act administrativ, dar și un contract de mandat încheiat în temeiul deciziei de numire.

Faptul că recurentul a îndeplinit o funcție publică, rezultă și din statul de funcții al C.J.A.S. Mehedinți, din care reiese că președintele - director general are calitatea de consilier gradul I A.

Aceeași împrejurare rezultă și din menționarea în decizia nr. 74/2003, de numire a recurentului în funcția de președinte - director general, a prevederii că salariul de bază al acestuia va fi corespunzător funcției de execuție de consilier gradul I A.

Ca atare, se va reține că instanța de fond, respectiv, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, era competentă să soluționeze pricina de față.

Dar, sentința recurată este nelegală, pentru că instanța a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând eronat că în cauză nu s-a îndeplinit procedura prealabilă administrativă, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

însă, conform dispozițiilor art. 89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, așa cum erau în vigoare la data introducerii acțiunii de față (ca, de altfel, și la data pronunțării sentinței): "în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ, anularea actului prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare".

Cum Legea nr. 188/1999 este o lege specială, în raport cu Legea nr. 554/2004, dispozițiile Legii nr. 188/1999 sunt aplicabile cu prioritate față de cele ale Legii nr. 554/2004, astfel că nu se impunea îndeplinirea unei proceduri prealabile administrative anterior introducerii acțiunii, reclamantul având numai obligația de a contesta decizia nr. 30 din 29 ianuarie 2005, prin care i-au încetat raporturile de serviciu, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicarea acesteia.

Deoarece instanța de fond a respins nejustificat acțiunea, ca inadmisibilă, fără să treacă la judecarea fondului pricinii, s-a impus ca sentința să fie casată, iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe, spre rejudecare, în temeiul art. 312 alin. (5), art. 313 și art. 315 C. proc. civ.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3221/2006. Contencios