ICCJ. Decizia nr. 3206/2006. Contencios. îndreptare eroare materială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3206/2006
Dosar nr. 7085/1/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 181 din 9 iunie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.D., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Harghita şi a anulat hotărârea nr. 3427 din 15 martie 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 27 mai 1960 - 7 decembrie 1961 şi să îi acorde drepturile prevăzute de această lege, începând cu data de 30 octombrie 2002.
Prin Decizia nr. 2394 din 11 aprilie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat perimat recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Harghita, împotriva sentinţei nr. 181 din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, reclamantul P.D. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei nr. 181 din 9 iunie 2003, în sensul de a se stabili că începutul perioadei pentru care s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, este 27 ianuarie 1960, conform datelor din livretul militar, şi nu 27 mai 1960, cum greşit s-a indicat în dispozitivul sentinţei menţionate.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin încheierea Camerei de Consiliu din 24 martie 2006 a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamantul P.D., rectificând alin. (2) al dispozitivului, în sensul că a stabilit perioadei pentru care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu 27 ianuarie 1961, până la 7 decembrie 1961.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul de a se stabili că sfârşitul perioadei de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, este data de 28 februarie 1961, instanţa de fond în mod greşit stabilind data de 7 decembrie 1961, dată care excede cadrului legal.
În motivarea recursului s-a arătat că în conformitate cu dispoziţiile HG nr. 1114/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, perioada pentru care se pot acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 este cuprinsă între 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
Recursul este fondat.
Analizând motivele de recurs, prin raportare la actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că cererii reclamantului îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, aprobate prin HG nr. 1114/2002, care stabilesc faptul că perioada pentru care se pot acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 este cuprinsă între 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
În aceste condiţii, este evident că data de 7 decembrie 1961, stabilită de instanţa de fond ca fiind sfârşitul perioadei pentru care reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, excede cadrului legal, instanţa acordând mai mult decât prevede legea.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 şi 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica încheierea atacată, numai în ceea ce priveşte sfârşitul perioadei pentru care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe care o stabileşte ca fiind 28 februarie 1961, în loc de 7 decembrie 1961.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Harghita, împotriva încheierii din 24 martie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică încheierea atacată, numai în ceea ce priveşte sfârşitul perioadei pentru care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe care o stabileşte ca fiind 28 februarie 1961, în loc de 7 decembrie 1961.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3205/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3207/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
