ICCJ. Decizia nr. 3210/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3210/2006
Dosar nr. 4041/2/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub dosar nr. 4041/2/2006, reclamanta Autoritatea pentru Străini a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.H., prelungirea duratei de luare în custodie publică a acestuia pe o perioadă de 5 luni.
La termenul de judecată din 17 aprilie 2006, pârâtul a invocat, verbal, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din OUG nr. 194/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 896 din 17 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată ca inadmisibilă, soluţionând şi fondul cauzei, prin admiterea acţiunii formulată de Autoritatea pentru Străini.
Împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.H.
În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că în mod greşit a respins instanţa de fond cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul-pârât face referiri la excepţia de nelegalitate a deciziei de returnare, precum şi a celei de interdicţie de intrare în România, acte administrative de care depinde soluţionarea cauzei, aceste excepţii fiind admisibile în condiţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Mai arată recurentul-pârât, că excepţia de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale care a stat la baza instituirii interdicţiei de intrare în ţară este şi ea admisibilă, având legătură cu soluţionarea cauzei.
Recursul este nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea reţine că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Autoritatea pentru Străini îl constituie prelungirea duratei de luare în custodie publică a pârâtului pe o perioadă de 5 luni. Temeiul de drept al acestei cereri este art. 93 alin. (5) din OUG nr. 94/2002 privind regimul străinilor în România.
Raţionamentul juridic făcut de recurentul-pârât pe baza analogiei dintre excepţia de nelegalitate şi excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi primit, cele două noţiuni având regim juridic şi reglementări diferite.
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 o condiţie de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate este aceea ca dispoziţia din lege sau dintr-o ordonanţă asupra căreia s-a invocat excepţia, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei. În speţă, art. 102 alin. (3) din OUG nr. 194/2002 vorbeşte despre luarea măsurii interdicţiei de a intra în ţară, aspect ce nu face obiectul prezentei cauze.
În aceste condiţii, în mod legal şi temeinic Curtea de Apel Bucureşti a constatat că textul legal privitor la care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, nu are incidenţă în soluţionarea cauzei, respingând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.H. împotriva sentinţei civile nr. 896 din 17 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3209/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3211/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
