ICCJ. Decizia nr. 3209/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3209/2006
Dosar nr. 10324/1/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 344 din 5 mai 2006 a Curţii de Apel de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul nr. 111/2006, a fost admisă contestaţia numitului B.D. împotriva Ordinului de destituire nr. 63 din 17 ianuarie 2006, emis de Vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor.
A fost anulat ordinul şi s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică de şef al Biroului Vamal Vama Veche din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Constanţa.
A fost obligată pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, la plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite reclamantului, de la data destituirii, până la reintegrarea sa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că destituirea reclamantului s-a dispus pentru neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu de supraveghere a perimetrului vamal, cu consecinţa pătrunderii în ţară, nelegal, a unei cantităţi foarte mari de ţigări străine, precum şi pentru neefectuarea verificării atente a stocurilor din magazinele duty-free ale SC A.T. SRL.
În drept, a reţinut instanţa, că destituirea s-a dispus pe baza raportului Comisiei de disciplină din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 23912/1 din 16 ianuarie 2005 şi a referatului nr. 23912/1 din 12 decembrie 2005, întocmit în baza art. 30 alin. (1) din HG nr. 1210/2003, având ca temei art. 65 alin. (2) lit. g) şi j) şi alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Analizând legalitatea sancţiunii aplicate, instanţa de fond a constatat, pe de o parte, că prin sentinţa civilă nr. 1582 din 4 octombrie 2005 a Curţii de Apel de Apel Constanţa, irevocabilă prin Decizia nr. 1372 din 19 aprilie 2006, a fost anulat Ordinul nr. 1684 din 15 iunie 2005 al Autorităţii Naţionale a Vămilor, prin care s-a constituit Comisia de disciplină din cadrul acesteia.
Pe de altă parte, a constatat că reclamantul se afla în concediu medical din data de 4 octombrie 2005 şi în continuare, inclusiv la data la care a fost destituit.
Pe baza acestor două elemente formale de nelegalitate a ordinului, instanţa a dispus anularea măsurii disciplinare.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat în termen recursul de faţă, Direcţia Regională Vamală Constanţa, în baza mandatului (Ordin Circular nr. 948/2004), acordat de Autoritatea Naţională a Vămilor.
Recurenta susţine că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât a dat o interpretare total eronată unor texte de lege, dar a şi ignorat reglementările statutare ale personalului vamal pe care le-a încălcat reclamantul.
Consideră recurenta, că cele două motive de anulare a ordinului: comisia disciplinară nelegal constituită şi cercetarea disciplinară efectuată, când reclamantul era în concediu medical, nu sunt reale.
Pe de o parte, susţine că la data când s-a emis ordinul, Comisia de disciplină era legal constituită. Pe de altă parte, arată că cercetarea disciplinară a fost îngreunată chiar de către reclamant, prin concediile medicale repetate pe care le-a luat, împiedicând, astfel, autoritatea vamală să ia măsurile care se impuneau.
Consideră recurenta că, în principiu, concediile medicale luate în mod repetat, justificat sau nu, fac ca faptele săvârşite de funcţionarii publici să nu mai poată fi cercetate, sancţionarea lor fiind imposibilă.
Susţine recurenta că în cadrul procedurii de cercetare disciplinară - administrativă s-a efectuat legal citarea reclamantului prin fax, existând confirmarea primirii lui la Biroul Vamal Urziceni, unde el trebuia să-şi desfăşoare activitatea în prezent.
Asupra fondului, arată recurenta, că sancţiunea a fost temeinică în raport cu faptele săvârşite de reclamant, dovedite prin înscrisurile depuse în dosar. Sunt redate în detaliu constatările echipei comune de control din 29 septembrie 2005, precum şi cele ale comisiei disciplinare.
Recursul nu se fondează.
1. Potrivit art. 66 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, sancţiunile disciplinare prevăzute de art. 65 alin. (3) lit. b) - e), deci inclusiv destituirea din funcţia publică, se aplică de către conducătorul autorităţii publice, la propunerea comisiei de disciplină.
Iar conform art. 67 alin. (2), reprezentanţii comisiei de disciplină sunt desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici din autoritatea în cadrul căreia ea se constituie.
Dispoziţiile ambelor texte sunt imperative, iar în speţă s-a constatat, cu putere de lucru judecat, că respectiva comisie de disciplină nu a funcţionat legal, întrucât nu fusese respectată procedura de desemnare a membrilor ei.
Acesta a fost unul dintre motivele formale de nulitate a actului, reţinute în mod corect de prima instanţă.
2. Pe de altă parte, potrivit art. 35 din Legea nr. 188/1999, în perioada concediilor de boală, raporturile de serviciu nu pot înceta decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză.
Aşadar, ipoteza destituirii funcţionarului în perioada acestui concediu este inadmisibilă, măsura fiind nulă de drept, conform acestui text.
Acesta este al doilea motiv formal de nulitate a actului reţinut în mod corect de instanţa de fond.
Supoziţiile recurentei, privind caracterul „premeditat" al concediilor luate de reclamant şi intenţia acestuia din urmă ca, pe această cale, să se sustragă sancţionării, nu pot fi reţinute. Până la înscrierea în fals în contra certificatelor de concediu medical, aceste acte rămân valabile şi constată o situaţie de fapt cu efecte juridice de protecţie a titularului lor, sub incidenţa art. 35 din Legea nr. 188/1999.
3. Ambele aspecte de ordin formal care au atras nulitatea actului de sancţionare, fac imposibilă (şi inutilă) analiza temeiniciei măsurii disciplinare luate prin ordinul emis de Autoritatea Naţională a Vămilor. Ca urmare, argumentele din recurs privind existenţa şi gravitatea abaterilor săvârşite de reclamant, nu pot face obiectul controlului instanţei de recurs, întrucât nu au făcut obiectul cercetării judecătoreşti nici la instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Constanţa, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 344/CA din 5 mai 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3208/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3210/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
