ICCJ. Decizia nr. 3248/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 29 decembrie 2005, reclamanta X.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5251 din 30 noiembrie 2005 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de urmaș, conform acestei legi.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că soțul său decedat, X.D. s-a născut la 27 aprilie 1944, în perioada refugiului părinților săi, strămutați în Bulgaria, după schimbul de populație ce a avut loc ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova, la 6 septembrie 1940, între Bulgaria și România.
Prin sentința civilă nr. 194/CA din 9 martie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei X.A., a anulat hotărârea nr. 5251 din 30 noiembrie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea și a constatat că reclamanta este beneficiara Legii nr. 189/2000,art. 1 lit. c), ca soție supraviețuitoare a persoanei care are calitatea de persoană strămutată, obligând pârâta să emită o hotărâre în acest sens.
Totodată, s-a dispus ca drepturile să fie acordate din luna următoare depunerii cererii, pentru perioada 27 aprilie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că a fost căsătorită cu defunctul X.D., decedat la 14 septembrie 1995. Acesta s-a născut la 27 aprilie 1944, în localitatea Cerna, județul Tulcea, ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate.
în esență, se susține că, născându-se după data strămutării părinților săi, soțul reclamantei nu a fost strămutat din Bulgaria, iar schimbul de populație care a făcut obiectul Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut loc înaintea datei nașterii, pentru ca acesta să poată beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Totodată, se susține că tratatul menționat a avut o perioadă de pornire în aplicare de 3 luni, în care trebuia realizat schimbul de populații stabilit, neputându-se accepta ca, la data nașterii soțului reclamantei putea fi vorba de o strămutare care să-i confere acestuia drepturile prevăzute de lege.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c].
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidențiază cu claritate că soțul reclamantei s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Cerna, județul Tulcea, la data de 27 aprilie 1944, după ce părinții săi au fost obligați să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei, prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940. Mai rezultă că reclamanta s-a căsătorit cu cel în cauză, la data de 29 ianuarie 1974.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este de necontestat că soțul reclamantei, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și astfel persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile compensatorii, nu cuprinde vreo limitare în această privință.
Cum intimata-reclamantă X.A. a făcut dovada că este soția supraviețuitoare a defunctului X.D., nu există nici o justificare pentru ca acesteia să i se refuze acordarea drepturilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Rezultă că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, fiind respins recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3249/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3221/2006. Contencios → |
|---|
