ICCJ. Decizia nr. 3249/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 9 februarie 2006, reclamanta P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 19293 din 7 decembrie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în mod greșit i s-a respins cererea de recunoaștere a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, deși a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinților săi, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940.
Prin sentința civilă nr. 148 din 15 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 19293 din 7 decembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 23 aprilie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2005.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la 23 aprilie 1943, în orașul Turda, județul Cluj, pe timpul refugiului părinților săi și nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor care s-au refugiat împreună cu părinții ori care s-au născut în perioada de refugiu.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.
în esență, se susține că reclamanta nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000, întrucât nu se încadrează în vreuna din categoriile prevăzute de acest act normativ, pentru a putea dobândi calitatea de refugiat. Se mai arată că reclamanta s-a născut la data de 23 aprilie 1943, după ce părinții acesteia s-au refugiat în orașul Turda, nefiind îndeplinită cerința legală ca persoana să-și fi schimbat domiciliul ca urmare a persecuțiilor etnice, orașul Turda aflându-se sub autoritatea Statului român.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
înscrisurile aflate la dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamanta s-a născut în orașul Turda, la data de 23 aprilie 1943, după ce în septembrie 1940, părinții săi au fost obligați să se refugieze din orașul Satu Mare, ca urmare a cedării Ardealului de Nord, prin Dictatul de la Viena.
Declarațiile martorilor D.M. și B.I., aflate la dosarul cauzei, confirmă această împrejurare.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană strămutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta P.G., care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate, și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.
Rezultă că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, fiind respins recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3255/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3248/2006. Contencios → |
|---|
