ICCJ. Decizia nr. 3246/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 28 octombrie 2005, reclamanta R.A.J. A.C. Iași a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, solicitând anularea procesului-verbal nr. 15967 din 26 august 2005 și a deciziei nr. 11 din 4 octombrie 2005 privind inspecția de audit pe tema achizițiilor publice efectuate în perioada septembrie 2001 - iunie 2005, întrucât prin aceste acte administrative s-a constatat în mod eronat că atribuirea contractului având ca obiect serviciile de consultanță oferite de SC O.C. SRL. Iași s-ar fi făcut cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 60/2001.
Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 31 din 3 martie 2006, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în baza contractelor de achiziție publică încheiate în perioada 2001 - 2003, reclamanta a achitat societății comerciale contractante, facturi fiscale în valoare de 1.519.402.040 lei.
Astfel, obiectul contractelor are un conținut abstract și confuz, neverificabil cu privire la serviciile prestate, nu s-au putut evalua lucrările de consultanță, nu s-au elaborat documentele necesare privind oportunitatea, necesitatea și eficiența economică a acestor servicii, nu a existat caiet de sarcini și nu s-a procedat la estimarea valorii contractelor.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta R.A.J. A.C. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că au fost respectate prevederile art. 5 lit. d) din O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, potrivit cărora, nefiind vorba de activități de exploatare a rețelelor fixe de producție, transport și distribuție a apei potabile, de evacuare sau tratare a apelor uzate, nu exista obligativitatea atribuirii contractelor de prestări servicii prin licitație deschisă, restrânsă, negociere sau cerere de ofertă.
De asemenea, având în vedere valoarea contractului, mai mică de 40.000 Euro și natura lui, nu exista obligația aplicării uneia din formele de achiziții prevăzute de O.U.G. nr. 60/2001.
Totuși, regia a precizat că a respectat dispozițiile acestui act normativ și principiile ce stau la baza atribuirii contractului de achiziție.
Recurentul a mai arătat că în urma derulării contractului de prestări servicii s-a înființat centrul de apel, în cadrul căruia își desfășoară activitatea personalul din cadrul biroului de relații publice și alți angajați care au urmat programul de specializare oferit de SC O.C. SRL Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, susținerea reclamantei, că nu ar fi avut obligația de a aplica prevederile O.U.G. nr. 60/2001, potrivit art. 8 pct. 4 lit. a), deoarece a fost vorba de achiziționarea de "produse, lucrări sau servicii destinate altor scopuri decât desfășurării de activități relevante", nu are suport legal.
Textul de lege prevăzut de art. 8 pct. 2 nu se referă la produse și servicii necesare pentru activități auxiliare desfășurate de autoritățile contractante, cum susține reclamanta, ci strict acelor produse și servicii destinate altor scopuri decât desfășurării de activități relevante, ceea ce nu este cazul în speță, contractele de achiziție în discuție fiind încheiate în vederea activității relevante a regiei autonome, chiar dacă ele se referă la specializarea personalului sau acordarea de consultanță pentru un program de marketing.
Așadar, întrucât O.U.G. nr. 60/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2002, prevede la art. 8, expres și limitativ activitățile pentru care autoritățile contractante nu sunt obligate să aplice procedura de licitație, se constată că obiectul de activitate înscris în contractele încheiate de reclamantă nu face parte din activitățile ce nu impun licitație.
Cât privește valoarea contractelor, aceasta nu a fost prevăzută explicit, aceasta putând fi eventual dedusă din prevederea contractuală privind tariful orar datorat prestatorului, astfel încât nici susținerea privind valoarea de sub 40.000 Euro, nu are suport probator, mai ales în condițiile în care obiectul contractelor de achiziție publică are un conținut abstract și confuz, neevaluabil.
în consecință, reclamanta avea obligația de a respecta prevederile O.U.G. nr. 60/2001, atât cu privire la documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei, cât și referitor la modul de atribuire a contractelor de achiziție publică.
în aceste împrejurări, instanța de fond a reținut în mod corect că sunt reale deficiențele constatate prin procesul-verbal de audit, respectiv lipsa caietelor de sarcini și a unor minime fundamentări privind necesitatea serviciilor de consultanță și marketing, precum și nerespectarea procedurii de atribuire, în special referitor la lipsa certificatelor fiscale care să ateste că firmele prestatoare nu aveau datorii la bugetul de stat.
în raport cu cele expuse mai sus, reținând netemeinicia criticilor aduse sentinței, Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3259/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3247/2006. Contencios → |
|---|
