ICCJ. Decizia nr. 3247/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 27 februarie 2006, reclamantul B.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5410 din 30 decembrie 2005 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al acestei legi.
în motivarea acțiunii, reclamantul B.D. a arătat, în esență, că în mod greșit i s-a respins cererea de recunoaștere a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, sub motivația că nu se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c), deoarece s-a născut la data de 20 august 1943, după schimbul de populație ce a avut loc ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova la 6 septembrie 1940, între Bulgaria și România.
Reclamantul a susținut că, prin materialul probator administrat a făcut dovada că părinții au fost strămutați din Bulgaria, după anul 1941, astfel că se înscriu în categoria persoanelor persecutate din motive etnice.
Prin sentința civilă nr. 217/CA din 20 martie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului B.D., a anulat hotărârea nr. 5410 din 30 decembrie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea și a stabilit reclamantului, calitatea de beneficiar a Legii nr. 189/2000.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate.
în esență, se susține că, născându-se după data strămutării părinților săi, reclamantul nu a fost strămutat din Bulgaria, iar schimbul de populație care a făcut obiectul Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut loc înaintea datei nașterii reclamantului, astfel că acesta nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Totodată, se susține că tratatul sus-menționat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni în care trebuia realizat schimbul de populații stabilit, neputându-se accepta că la data nașterii reclamantului putea fi vorba de o strămutare care să-i confere acestuia drepturile prevăzute de lege.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Malcoci, județul Tulcea, la data de 20 august 1943, după ce părinții acestuia au fost obligați să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei, prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
Or, cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate, și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.
Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și, astfel, persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile compensatorii, nu cuprinde vreo limitare în această privință.
Rezultă că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, fiind respins recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3246/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3230/2006. Contencios → |
|---|
