ICCJ. Decizia nr. 3262/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 17 noiembrie 2005, la Tribunalul București, reclamanta A.M. a solicitat obligarea pârâtei înalta Curte de Casație și Justiție să-i restituie sumele de bani reținute cu titlu de impozit din drepturi salariale în perioada 1 iulie 2002 - 28 septembrie 2004, conform cotei de 40% de reducere a impozitului prevăzută de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, pentru distincția "Meritul judiciar" clasa a II-a și actualizarea sumei prin aplicarea coeficientului de inflație.
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 442 din 26 ianuarie 2006, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că restituirea sumelor reprezentând impozit pe venit, are la bază un raport juridic bugetar, pentru care este competentă să judece instanța de contencios administrativ și fiscal.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu excepția de necompetență materială și, prin sentința civilă nr. 1280 din 1 iunie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a înaintat dosarul la înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului ivit.
Hotărând astfel, Curtea de Apel București a considerat că pretențiile reclamantei derivă exclusiv din raportul juridic de serviciu și în consecință, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materia litigiilor de muncă, potrivit cărora competența de soluționare în primă instanță revine Tribunalului București, în complet de litigii de muncă.
învestită în soluționarea prezentului conflict de competență, ivit în condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., înalta Curte a stabilit că Tribunalul București este competent să judece pricina în primă instanță, pentru următoarele considerente:
Acțiunea formulată de reclamantă are ca obiect obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale provenite din reducerea cotei procentuale a impozitului pe venit prevăzută în Legea nr. 92/1992.
Cum drepturile solicitate sunt de natură salarială și nu s-a contestat modul lor de calcul, Curtea de Apel București a constatat corect că nu este competentă material să judece un litigiu de muncă, pentru care art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. a prevăzut competența tribunalului de a se pronunța în primă instanță.
în consecință, față de obiectul pricinii, nu sunt incidente normele de competență materială cuprinse în art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002 sau cele reglementate de codul de procedură civilă fiscală pentru litigiile de drept fiscal, cu atât mai mult cu cât drepturile salariale au fost solicitate de reclamantă cu începere de la data de 1 iulie 2002, anterior intrării în vigoare a acestor două acte normative.
Pentru considerentele expuse, s-a stabilit că Tribunalul București, ca instanță cu plenitudine de competență în materia conflictelor de muncă, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., este competent să judece pricina în primă instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3280/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3269/2006. Contencios → |
|---|
