ICCJ. Decizia nr. 3267/2006. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3267/2006
Dosar nr. 7838/2/2005
Şedinţa publică din 5 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 iunie 2003, reclamanta C.C. Cernica, reprezentată de F. Ilfov, a solicitat anularea parţială a HG nr. 930/2002, în sensul eliminării din Anexa nr. 9 a poziţiilor nr. 48-50, nr. 65, nr. 89, nr. 94, nr. 129 şi nr. 130.
În motivarea acţiunii arată că sistemul cooperaţiei din România a edificat sau achiziţionat în decursul anilor, numeroase imobile, printre care şi cele pentru care se solicită scoaterea din cuprinsul HG nr. 930/2002, imobile care au fost trecute nelegal în domeniul public al comunei Cernica.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1582 din 14 octombrie 2003, a respins acţiunea, ca tardiv formulată, reţinând că instanţa a fost sesizată cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1009 din 18 februarie 2005, în sensul că s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru a fi examinată acţiunea pe fond.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1926 din 22 noiembrie 2005, a respins acţiunea, ca nefondată.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că prin înscrisurile depuse reclamanta nu a făcut dovada calităţii de proprietar asupra imobilelor în discuţie, neexistând identitate între imobilele prezentate în Anexa nr. 9, pretinse de aceasta şi înscrisurile depuse la dosar şi că majoritatea înscrisurilor prezentate de reclamantă nu reprezintă titlu de proprietate.
Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Susţine că există identitate între bunurile pretinse, prevăzute în Anexa nr. 9 la HG nr. 930/2002 şi bunurile proprietatea sa, pentru bunurile de la poziţiile nr. 50, nr. 89, nr. 129 şi nr. 130, rezultând chiar din anexă menţiunea „Centrocoop", iar la poziţiile nr. 94 şi nr. 144 sunt trecute ca vecinătăţi „Coooperaţia" şi „Bufet".
De asemenea, arată că pentru poziţiile nr. 48 - 50, nr. 94 şi nr. 144 s-au prezentat contractele de vânzare-cumpărare şi alte înscrisuri cu care a făcut dovada calităţii sale de proprietar asupra bunurilor respective.
Recursul este fondat.
Instanţa de fond a făcut o motivare sumară a sentinţei, fără să facă o analiză a considerentelor pentru care a apreciat că acţiunea nu este întemeiată, mulţumindu-se să arate cu titlu de generalitate că nu este identitate între bunurile ce le pretinde reclamanta că s-au inclus nelegal în HG nr. 930/2002 şi înscrisurile prezentate de aceasta.
Ca atare, se va reţine că hotărârea nu este motivată în sensul prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ceea ce impune casarea acesteia în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Din înscrisurile depuse de reclamanta-recurentă la dosar rezultă că cel puţin pentru o parte dintre bunurile pretinse ca fiind incluse eronat în Anexa nr. 9 a HG nr. 930/2002, prezintă înscrisuri autentice privitoare la cumpărarea unor terenuri sau construcţii, iar pentru altele a prezentat diverse alte înscrisuri care prin ele însăşi nu reprezintă titluri de proprietate, dar care, coroborate cu alte dovezi, puteau să formeze un anumit punct de vedere cu privire la calitatea acestor bunuri.
Se impune, astfel, o analizare mai profundă a materialului probator administrat în cauză, până în prezent, dar şi o suplimentare a probatoriilor, eventual prin efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească, în raport cu înscrisurile prezentate şi cu verificarea pe teren, dacă există identitate între bunurile prevăzute în Anexa nr. 9, pretinse a fi incluse eronat în domeniul public al comunei Cernica, şi bunurile pentru care recurenta prezintă dovezi în sensul că sunt proprietatea sa.
Astfel fiind, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a art. 312, 313 şi 315 C. proc. civ., se va admite recursul, sentinţa recurată va fi casată, iar cauza se va trimite aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.C. Cernica împotriva sentinţei civile nr. 1926 din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3266/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3268/2006. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
