ICCJ. Decizia nr. 3239/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3239/2006
Dosar nr. 5239/1/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 aprilie 2005, reclamantul F.O. a solicitat anularea deciziei emisă de pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, repunerea sa în termenul de formulare a cererii pentru acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi obligarea pârâtului să-i recunoască această calitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. f) şi g) din OUG nr. 214/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia din 13 decembrie 2000, autoritatea pârâtă i-a acordat calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, în baza art. 1, art. 2 lit. c) şi art. 6 din OUG nr. 214/1999, motivat pe faptul că a fost condamnat pentru o infracţiune săvârşită din motive politice. Reclamantul a învederat că, ulterior modificării şi completării acestui act normativ prin introducerea unor noi categorii de beneficiari ai calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, a formulat o nouă cerere de recunoaştere a drepturilor sale pentru exmatricularea şi retrogradarea sa din motive politice, dar pârâtul a respins nelegal cererea sa ca tardivă.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, prin sentinţa nr. 100 din 18 octombrie 2005, reţinând că este legală Decizia de respingere a cererii reclamantului, ca tardivă, dat fiind că a fost formulată la 12 martie 2004, după împlinirea termenului limită de 31 decembrie 2003, prevăzut în art. 5 din Legea nr. 670/2002, de aprobare a OG nr. 64/2002, pentru modificarea şi completarea OUG nr. 214/1999.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere că, în termenul legal, respectiv în luna iunie 2003, s-a adresat Direcţiei pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială Vrancea, pentru recunoaşterea calităţii sale de beneficiar al prevederilor art. 3 lit. f) şi g) din OUG nr. 214/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Împrejurarea că această autoritate publică nu era competentă să soluţioneze noua sa cerere şi că i-a comunicat răspunsul cu mare întârziere, în luna ianuarie 2004, a fost considerată de recurent ca fiind determinantă în cauză, în sensul că a întrerupt cursul prescripţiei dreptului la acţiune, conform art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, ceea ce nu s-a examinat de către instanţa de fond.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 alin. (1) din OUG nr. 214/1999, cu modificările şi completările ulterioare, persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive, avea posibilitatea să formuleze cererea de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă până cel târziu la 31 decembrie 2003.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că recurentul a formulat cererea sa la 12 martie 2004, cu depăşirea termenului reglementat imperativ în dispoziţiile legale sus menţionate, astfel încât instanţa de fond a constatat corect legalitatea deciziei de respingere a cererii ca tardivă.
Recurentul a invocat neîntemeiat prevederile Decretului nr. 167/1958, întrucât termenul stabilit până cel târziu la 31 decembrie 2003, este un termen de decădere, nefiind susceptibil de întrerupere sau de suspendare, astfel încât sunt lipsite de relevanţă împrejurările considerate de recurent ca producând asemenea efecte juridice pentru dreptul său la acţiune.
Recurentul a solicitat prin memoriul depus la acest termen, să fie aplicate dispoziţiile Legii nr. 173/2006, pentru modificarea şi completarea OUG nr. 214/1999.
Cererea recurentului este neîntemeiată, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare după data emiterii actului administrativ contestat şi după data soluţionării cauzei în primă instanţă.
Cererea este neîntemeiată şi faţă de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 173/2006, prin care se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive pot depune cerere pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a confirmat că în baza prevederilor legale menţionate anterior, recurentul a formulat cererea înregistrată sub nr. 68583 din 25 iulie 2006, astfel încât urmează să fie emisă o nouă decizie la solicitarea sa de recunoaştere a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. f) şi g) din OUG nr. 214/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.O. împotriva sentinţei nr. 100 din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3236/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3241/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
