ICCJ. Decizia nr. 3266/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3266/2006
Dosar nr. 2206/33/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 1810/2006 al Tribunalului Cluj, secţia litigii de muncă, de asigurări sociale şi contencios administrativ, s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Cluj, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a HG nr. 969/2002, excepţie invocată de SC A. SRL Cluj Napoca.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, s-a susţinut că imobilul individualizat în Anexa nr. 1 a HG nr. 969/2002 este proprietatea SC A. SRL, al cărei drept a fost încălcat prin trecerea bunului în domeniul public al judeţului Cluj.
Prin cererile de intervenţie accesorii formulate de intervenienţii R.A. A. Cluj Napoca şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, s-a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate, ca nefondată, motivându-se că actul administrativ atacat nu vatămă reclamantei un drept real imobiliar.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 276 din 21 iunie 2006, prin care a admis cererile de intervenţie accesorii formulate în interesul pârâtului Guvernul României şi a respins excepţia de nelegalitate, obligând reclamanta să plătească intervenientei R.A. A. Cluj Napoca, suma de 1.785 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că de actul administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată pe cale de excepţie, nu depinde soluţionarea litigiului pe fond.
În acest sens, s-a avut în vedere că dosarul în care s-a invocat excepţia de nelegalitate, are ca obiect acţiunea în rectificare formulată de judeţul Cluj, pentru înlăturarea neconcordanţei dintre starea tabulară şi situaţia juridică reală a unui imobil compus din suprafaţa de 8.344,83mp şi platformă betonată cu construcţii, înscris ca fiind proprietatea tabulară a SC A. SRL, în baza încheierii nr. 7.417/2001.
Faptul că, ulterior înscrierii de carte funciară, contestată în procedura judiciară de drept comun, a fost adoptat un act administrativ cu privire la acelaşi imobil, a fost considerat de instanţa de fond ca nefiind în măsură să determine nevalabilitatea înscrierii dreptului de proprietate în favoarea SC A. SRL, întrucât valabilitatea înscrierii se cercetează şi se stabileşte în raport cu actul juridic în baza căruia s-a efectuat înscrierea.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, reclamanta SC A. SRL şi a solicitat casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 6 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, deoarece s-a reţinut eronat obiectul dosarului de fond ca fiind acţiune în rectificare de carte funciară, fără a se avea în vedere că, prin Decizia civilă nr. 2.471/A din 10 decembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că obiectul principal al acţiunii formulate de judeţul Cluj este revendicarea imobiliară, iar cererile privind rectificarea de carte funciară şi intabularea dreptului de proprietate al judeţului, au caracter subsidiar.
Din acest motiv, recurenta a arătat că judecarea fondului pricinii depinde de soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată şi a solicitat, în principal, trimiterea cauzei, spre rejudecare, precizând că se impune rejudecarea la o altă instanţă, având în vedere influenţa pe care o au relaţiile legate de nevoile de transport aerian ale majorităţii magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Cluj, cu personalul R.A. A.I. Cluj Napoca.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, au fost reiterate considerentele pentru care a fost invocată excepţia de nelegalitate a poziţie nr. 762 din Anexa nr. 1 a HG nr. 969/2002 şi s-a arătat că prin acest act administrativ s-a atestat nelegal dreptul de proprietate al judeţului Cluj asupra construcţiilor cumpărate de reclamantă, conform contractului nr. 700/1999, încheiat cu SC A.U. SA Timişoara.
Recurenta a criticat şi soluţia de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată către intervenienta R.A. A.I. Cluj-Napoca, arătând că această obligaţie este lipsită de temei legal, cu atât mai mult, cu cât era inadmisibilă cererea de intervenţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente, care le vor substitui în mod corespunzător pe cele din hotărârea atacată.
HG nr. 969/2002, a cărei nelegalitate a fost invocată pe cale de excepţie de SC A. SRL, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, reprezintă un act administrativ individual, deoarece are ca obiect atestarea domeniului public al judeţului Cluj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Cluj.
Acest act administrativ individual a fost publicat în M. Of. nr. 684 bis/17.09.2002, anterior datei de 7 ianuarie 2005, la care a intrat în vigoare Legea nr. 554/2004, astfel încât nelegalitatea sa nu poate fi invocată şi cercetată pe baza excepţiei reglementată în art. 4 din legea respectivă.
Pentru considerentele expuse, soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate va fi menţinută ca legală şi temeinică, fără a se mai impune analizarea celorlalte critici aduse acestei soluţii de către recurentă, întrucât excepţia pe care a invocat-o poate fi soluţionată direct de instanţa sesizată cu fondul pricinii, în conformitate cu principiile generale de drept şi nu în procedura specială aplicabilă după data adoptării şi publicării actului administrativ contestat pe cale incidentă.
Recurenta a criticat neîntemeiat şi soluţia de admitere a cererii de intervenţie formulată de R.A. A.I. Cluj-Napoca şi de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1785 RON. Prin admiterea cererii de intervenţie accesorie, instanţa de fond a aplicat corect prevederile art. 49 C. proc. civ., iar cheltuielile de judecată au fost stabilite şi acordate în conformitate cu art. 274 C. proc. civ.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SRL Cluj Napoca împotriva sentinţei civile nr. 276 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3256/2006. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3267/2006. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
