ICCJ. Decizia nr. 3241/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3241/2006
Dosar nr. 5696/1/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ la data de 21 octombrie 2005, reclamantul I.A. a chemat în judecată pârâtul Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, D.L., solicitând obligarea pârâtului:
- să îi răspundă la memoriile formulate;
- să îi plătească suma de 300.000 Euro, pentru prejudiciile create prin refuzul de a-i comunica hotărârile pronunţate în dosarele menţionate în plângere;
- să îi plătească suma de 100.000 Euro, pentru refacerea sănătăţii afectată de stress-ul la care a fost supus prin nesoluţionarea plângerii;
- să îi plătească suma de 100.000 Euro, pentru atitudinea sfidătoare şi dispreţul la care a fost supus de Consiliul Superior al Magistraturii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin nesoluţionarea în termen legal a cererii înregistrate sub nr. 101 din 12 septembrie 2005, i-a fost îngrădit dreptul la recurs, prin refuzul nejustificat de a i se comunica hotărârile prevăzute de art. 134 alin. (3) din Constituţie, fiindu-i lezată onoarea şi reputaţia.
Totodată, reclamantul a mai solicitat ca în întâmpinare, pârâtul să menţioneze toate plângerile, cererile şi adresele care se restituie reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 35 din 17 februarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul I.A.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că, printr-o cerere adresată pârâtului, având numărul de înregistrare dat de reclamant - nr. 101 din 12 septembrie 2005, acesta a solicitat restituirea exemplarului nr. 2, cu număr de înregistrare, ale mai multor acte.
Prin adresa nr. 296/2096 din 25 octombrie 2005, Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia Judiciară a comunicat reclamantului, transmiterea copiilor actelor solicitate.
Deoarece reclamantul a primit răspuns la cererea depusă prin tichet recomandat la data de 12 septembrie 2005, la Oficiul Poştal Orăştie, împrejurarea că acesta nu este mulţumit de conţinutul răspunsului primit, nu poate fi interpretată ca un refuz nejustificat al pârâtului de soluţionare în termen legal a unei cereri, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a constatat că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluţionarea în termenul legal a cererii, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, inexistenţa vătămării pretinse determină ca sumele pretinse de reclamant pentru repararea unor prejudicii să fie considerate ca neîntemeiate, neexistând raport de cauzalitate între acţiunea pârâtului şi prejudiciile invocate.
Cu privire la capătul de cerere din acţiunea reclamantului, ca pârâtul să fie obligat să menţioneze în întâmpinare toate hotărârile, plângerile, cererile şi adresele a căror restituire se solicită, instanţa a apreciat caracterul inadmisibil, în raport cu caracterul întâmpinării, ca mijloc de apărare al pârâtului.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs, reclamantul I.A.
Recurentul reiterează capetele de cerere din acţiunea cu care a fost sesizată instanţa de fond, solicitând rejudecarea cauzei şi obligarea pârâtului să elibereze înscrisurile solicitate şi să plătească daunele solicitate.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În cauză, se observă că instanţa de fond a făcut o justă apreciere a dispoziţiilor legale aplicabile şi a materialului probator administrat în ceea ce priveşte competenţele preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii privind soluţionarea petiţiilor, cât şi în legătură cu faptul că recurentului i s-a comunicat răspuns la cererea depusă prin poştă la 12 septembrie 2005.
Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat în mod corect că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept al său legitim, iar împrejurarea că acesta este nemulţumit de conţinutul răspunsului primit, nu poate fi considerată refuz nejustificat de soluţionare în termen legal a cererii.
Pe cale de consecinţă, instanţa fondului a considerat just că inexistenţa raportului de cauzalitate între actele pârâtului şi prejudiciile invocate nu poate conduce la obligarea la plata sumelor pretinse.
Este corectă şi concluzia la care ajunge instanţa de fond cu privire la inadmisibilitatea cererii reclamantului privind obligarea pârâtului, ca, prin întâmpinare, să menţioneze toate înscrisurile a căror restituire se solicită.
Întâmpinarea constituie un act de procedură, prin care pârâtul răspunde la cererea de chemare în judecată, apărându-se faţă de pretenţiile reclamantului.
Art. 115 C. proc. civ. cuprinde elementele întâmpinării, dar în nici un caz instanţa nu poate obliga pârâtul să includă în cuprinsul întâmpinării anumite date pe care acesta nu le consideră necesare în apărarea sa.
În concluzie, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.A. împotriva sentinţei civile nr. 35 din 17 februarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3239/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3256/2006. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
