ICCJ. Decizia nr. 3288/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 2319 din 7 aprilie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de recurentul T.F. împotriva sentinței civile nr. 1318 din 24 mai 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, cu motivarea că sentința atacată estre legală și temeinică.
împotriva hotărârii judecătorești irevocabile sus menționate a formulat contestație în anulare, în termen legal, recurentul T.F., pe motiv că instanța de recurs nu a analizat și nu a răspuns la motivele de recurs invocate și a procedat în mod greșit la considerarea că pentru acțiunea formulată, reclamantul datorează taxă judiciară de timbru.
în drept s-au invocat dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
Contestația în anulare formulată de contestatorul T.F. împotriva deciziei nr. 2319 din 7 aprilie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, urmează a fi anulată, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit prevederilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile, poate să fie parte în judecată, iar conform dispozițiilor art. 42 din același act normativ, persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor, nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.
De asemenea, potrivit prescripțiilor art. 43 C. proc. civ., lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale, fiind anulabile, în măsura în care reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia nu confirmă totalitatea actelor sau o parte din acestea.
în cauză, contestația în anulare a fost formulată în nume propriu și nu prin reprezentant legal de către contestatorul T.F. care, potrivit adresei nr. 1612 din 3 martie 2006 a Primăriei comunei Bran, județul Brașov, nu are capacitate procesuală de exercițiu, fiind pus sub interdicție din anul 1999.
în aceste condiții, cum contestația în anulare nu a fost confirmată de reprezentantul legal al contestatorului, T.S., deși acesta a fost citat în proces în acest scop, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 161 C. proc. civ. și se va dispune anularea contestației în anulare, pe temeiul lipsei capacității procesuale de exercițiu a contestatorului T.F.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3298/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3297/2006. Contencios → |
|---|
