ICCJ. Decizia nr. 3283/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul A.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 9821 din 11 ianuarie 2006 și obligarea pârâtei de a-i stabili drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că părinții săi au fost colonizați din Bulgaria, în România, comuna Frecăței, județul Tulcea, astfel că refuzul pârâtei de a-i acorda drepturile ce i se cuvin, conform Legii nr. 189/2000, este nelegal.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 84 din 8 martie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispune anularea hotărârii nr. 9821 din 11 ianuarie 2006 și în consecință, recunoașterea pentru acesta a drepturilor prevăzute de Legea nr. 1989/2000, pe perioada ianuarie 1943 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a avut domiciliul, imediat după naștere la părinții săi, deci domiciliu de persoană strămutată în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș.
Recurenta a susținut, în esență, că reclamantul A.M. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât la data strămutării părinților săi nici nu era conceput.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât aceea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și celor care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, așa cum este cazul copiilor născuți în perioada strămutării părinților.
în cauză, așa cum rezultă din probele depuse la dosar, reclamantul s-a născut la data de 2 decembrie 1942, în localitatea Frecăței, județul Tulcea, în care se stabiliseră părinții săi după refugiul din 1940, din comuna Florica, județul Caliacra (Bulgaria).
Rezultă, așadar, că reclamantul a avut domiciliul la părinții săi, deci domiciliul de persoană strămutată în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel că pe bună dreptate, instanța de fond admițându-i acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 9821/2006, recunoscându-i acestuia calitatea de beneficiar a drepturilor prevăzute de acest act normativ.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3297/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3244/2006. Contencios → |
|---|
