ICCJ. Decizia nr. 3299/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3299/2006
Dosar nr. 46203/3/2005
Şedinţa publică din 5 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.E. SRL Iaşi a chemat în judecată pârâta R.R., solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună executarea în natură a obligaţiei, respectiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare a spaţiului de 665 mp din activul denumit Cinematograful P., situat în municipiul Piatra Neamţ, deţinut de reclamantă în calitate de locatar.
La termenul din 27 aprilie 2006, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 2258 din 5 septembrie 2005, emis de Ministerul Culturii şi cultelor, pentru abrogarea Ordinului nr. 2461/2004 privind aprobarea Normelor metodologice privind vânzarea prin negociere directă şi încheierea contractelor de leasing pentru unele active aflate în patrimoniul R.R.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1665 din 6 iulie 2006, a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta SC C.E. SRL Iaşi, în sensul constatării în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a nelegalităţii Ordinului nr. 2005, prin care a fost abrogat Ordinul nr. 2258 din 5 septembrie 2005, prin care a fost abrogat Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2461/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind vânzarea prin negociere directă şi încheierea contractelor de leasing pentru unele active aflate în patrimoniul R.R.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin Legea nr. 346/2004 privind întreprinderile mici şi mijlocii (aşa cum este şi cazul reclamantei), a fost instituită o procedură specială de vânzare prin negociere directă a activelor utilizate de acestea, sens în care în aplicarea acestor dispoziţii Ministerul Culturii şi Cultelor a emis Ordinul nr. 2461/2004.
Conform acestor dispoziţii (aparţinând procedurii speciale), întreprinderile mici şi mijlocii au dreptul de a cumpăra activele deţinute în calitate de beneficiar ale unor contracte de închiriere sau de asociere în participaţiune, realizarea acestui drept neputând fi afectată prin normative secundare.
S-a mai reţinut şi că dispoziţiile legii precitate (nr. 346/2004) au fost declarate legale de către Curtea Constituţională, astfel că nu poate fi primită aprecierea pârâtului Ministerului Culturii şi Cultelor potrivit căreia în raport cu dispoziţiile art. 67 ale OG nr. 39/2005, sălile de cinematograf pot fi vândute numai pe baza unei strategii de privatizare, din analiza dispoziţiilor legale neputându-se reţine că legiuitorul a folosit această sintagmă.
Împotriva sentinţei civile nr. 1665 din 6 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti au formulat recurs, în termenul legal, pârâţii R.A.D.E.F. R. şi Ministerul Culturii şi Cultelor, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate a Ordinului Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2258 din 5 septembrie 2005.
Recurenta R.A.D.E.F. R. a învederat, în esenţă, prin motivele de recurs, că actul administrativ care a fost atacat pe calea excepţiei de nelegalitate, este legal, fiind emis pentru abrogarea explicită a unui alt act administrativ, abrogat implicit prin art. 67 din OG nr. 39/2005.
Cât priveşte recurentul Ministerul Culturii şi Cultelor, s-a arătat că sentinţa atacată este nelegală, întrucât ordinul atacat a fost emis în temeiul art. 67 alin. (1) din OG nr. 39/2005 privind cinematografia şi a art. 10 alin. (4) din HG nr. 78/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor, în baza şi în executarea legii, de organul administrativ, în conformitate cu atribuţiile sale stabilite de lege, cu respectarea cerinţelor legale referitoare la forma sa şi cu îndeplinirea condiţiilor de oportunitate.
S-a mai arătat, de acelaşi recurent, că, deşi în motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamanta a invocat pretinse încălcări ale unor prevederi din Legea nr. 346/2004, acestea nu derivă din pretinsa incompatibilitate a Ordinului Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2258/2005, cu actele normative cu forţă superioară în executarea cărora a fost emis, ci ţin de aplicarea efectivă a Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.
Recursurile sunt fondate şi vor fi admise, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi pe fond a respingerii excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 2258 din 5 septembrie 2005, emis de Ministerul Culturii şi Cultelor, invocată de reclamanta SC C.E. SRL Iaşi, pentru considerentele ce urmează.
Prin Ordinul nr. 2258 din 5 septembrie 2005 al Ministerului Culturii şi Cultelor a fost abrogat Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2461/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind vânzarea prin negociere directă şi încheierea contractelor de leasing pentru unele active aflate în patrimoniul R.A.D.E.F. R.
Ordinul sus menţionat a fost emis în temeiul art. 67 alin. (1) din OG nr. 39/2005 privind cinematografia şi al art. 10 alin. (4) din HG nr. 78/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor.
Potrivit prevederilor art. 67 din OG nr. 39/2005 privind cinematografia, probată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, diminuarea participaţiei statului la unităţile aflate sub autoritatea Ministerului Culturii şi Cultelor, prevăzute la art. 66, precum şi vânzarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic şi a terenurilor aferente acestora, aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea R.A.D.E.F. R. se pot face pe baza unei strategii specifice, emise de Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru fiecare societate şi aprobate prin hotărâre a Guvernului, urmând ca strategiile să cuprindă criteriile şi modalităţile de realizare a privatizării, respectiv a vânzării, în conformitate cu prevederile legale în materie, prin vânzarea de acţiuni, vânzarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, sediilor, clădirilor cu altă destinaţie, precum şi a altor bunuri proprietate privată a statului, prin majorarea capitalului social prin aport de capital privat, prin încheierea unor contracte de asociere cu investitori privaţi în scopul realizării unor investiţii în domeniu sau prin orice combinaţie a metodelor precizate anterior.
Abrogarea Ordinului nr. 2461/2004 al Ministerului Culturii şi Cultelor, emis în aplicarea unor acte normative anterioare OG nr. 39/2005, prin ordinul atacat pe calea excepţiei de nelegalitate, este legală, reprezentând prima etapă în direcţia emiterii noii strategii de vânzare a sălilor şi grădinilor de cinematograf şi terenurilor aferente acestora, conform art. 67 din OG nr. 39/2005.
Nepublicarea ordinului în Monitorul Oficial al României afectează intrarea lui în vigoare, fiind cunoscut că potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 242000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative această categorie de acte normative intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.
Nu se poate reţine că prin abrogarea Ordinului nr. 2461/2004 al Ministerului Culturii şi Cultelor s-au încălcat prevederile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, atâta vreme cât prin art. 67 din OG nr. 39/2005, privind cinematografia, s-au stabilit alte reguli şi criterii privitoare la vânzarea sălilor şi grădinilor de cinematograf, care derogă de la cele enumerate în actul normativ sus menţionat şi care urmează a fi definitivate printr-o hotărâre de guvern.
În aceste condiţii, reţinând că ordinul atacat de reclamanta SC C.E. SRL, pe calea excepţiei de nelegalitate, este emis cu respectarea prevederilor legale, se vor admite recursurile declarate în cauză de R.A.D.E.F. R. şi Ministerul Culturii şi Cultelor, se va casa sentinţa atacată şi, urmare a rejudecării procesului, se va respinge excepţia de nelegalitate a Ordinului Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2258 din 5 septembrie 2005, invocată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de R.A.D.E.F. R. şi de Ministerul Culturii şi Cultelor împotriva sentinţei civile nr. 1665 din 6 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 2258 din 5 septembrie 2005, emis de Ministerul Culturii şi Cultelor, invocată de reclamanta SC C.E. SRL Iaşi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3289/2006. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 3303/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
