ICCJ. Decizia nr. 3311/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3311/2006
Dosar nr. 5414/1/2006
Şedinţa publică din 10 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 45/F din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului J.A., a anulat hotărârea nr. 4474 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i constate reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1941 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor băneşti cuvenite începând cu data de 13 octombrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în comuna Apaţa, unde a locuit cu părinţii săi, până în primăvara anului 1941, când au fost nevoiţi să părăsească domiciliul din motive de persecuţie etnică şi să se refugieze pe teritoriul Ungariei, în localitatea Aita Mare şi că, este îndreptăţit să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivare a arătat că reclamantul J.A. nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, plecarea acestuia dintr-o localitate, respectiv comuna Apata, judeţul Braşov, în Ungaria, fiind vorba, de fapt, despre persecuţii pe motive etnice, ca politică de stat, exercitate de către regimurile instaurate în România, respectiv dictatura lui Carol al II-lea şi Antonescu, ale căror decizii politice au determinat persecuţiile pe motive etnice ale populaţiei evreieşti şi rrome, ci nu a persoanelor de naţionalitate maghiară.
Analizând motivele de recurs, soluţia instanţei de fond, în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Din declaraţiile autentificate ale martorilor B.O. şi B.I., rezultă că aceştia cunosc că recurentul, împreună cu familia acesta, a locuit până în primăvara anului 1941, în localitatea Apata şi că din cauza persecuţiilor etnice manifestate asupra naţionalităţilor minoritare a maghiarilor, de către autorităţile române, au fost nevoiţi să se refugieze pe teritoriul Ungariei, la Aita Mare, apoi s-au stabilit în Miclosoara, unde tatăl recurentului avea loc de muncă, urmând ca ulterior, la sfârşitul anului 1945, să se reîntoarcă în Apata.
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice.
Pentru considerentele precizate, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 45/F din 23 februarie2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3309/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3312/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
