ICCJ. Decizia nr. 3316/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3316/2006
Dosar nr. 9370/1/2006
Şedinţa publică din 10 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 iulie 2005, P.V. a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi cu Inspectoratul General al Poliţiei Române, să se dispună anularea dispoziţiei nr. S/805 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtul secund, prin care a fost eliberat din funcţia de şef al Poliţiei municipiului Oneşti, ca nelegală.
De asemenea, a cerut anularea dispoziţiei nr. 34009 din 23 februarie 2005, emisă de Corpul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor, obligarea ambilor pârâţi la plata unor despăgubiri materiale în valoare de 3600 RON şi a unor daune morale în valoare de 40.000 RON, cu publicarea hotărârii judecătoreşti în presa centrală şi locală.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcţia de şef al Poliţiei municipiului Oneşti, începând din 1 septembrie 1994 şi că în realitate, eliberarea sa din această funcţie publică de conducere reprezintă o sancţiune disciplinară mascată, aplicată cu nesocotirea prevederilor art. 59 din Legea nr. 360/2002, precum şi a dreptului său la apărare.
Acelaşi caracter îl are măsura punerii lui la dispoziţia unităţii până la identificarea unei funcţii corespunzătoare în vederea numirii, în condiţiile legii, potrivit competenţei.
Referitor la fondul măsurii, P.V. a precizat că, deşi s-a constatat un management defectuos la nivelul unităţii de poliţie în perioada 2000 - 2005, nu au fost formulate reproşuri şi nici nu s-au aplicat sancţiuni disciplinare cadrelor din subordine.
Pe de altă parte, constatările organului de control sunt contrazise de rezultatele pozitive înregistrate în activitate, de calificativul „foarte bine" obţinut în perioada 2000 - 2004, precum şi numeroasele recompense morale şi băneşti care i-au fost acordate.
Prin sentinţa civilă nr. 63 din 20 martie 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea, anulând dispoziţia nr. S/805 din 23 februarie 2005, emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române şi parţial Raportul nr. S/34009 din 11 februarie 2005, privind rezultatele inspecţiei desfăşurate la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău, referitor la constatările reţinute în sarcina reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actul control conţine unele aspecte de formalism cu caracter de generalitate în organizarea şi planificarea muncii la unitatea de poliţie supusă controlului. Că P.V. a făcut dovada întocmirii unor planuri de muncă lunare, dar şi a faptului că s-a preocupat permanent de executarea întocmai a ordinelor şi dispoziţiilor, precum şi pentru cunoaşterea fenomenului infracţional şi asigurarea unui climat de ordine şi siguranţă.
S-a concluzionat, astfel, că ofiţerul a avut deprinderile practice necesare exercitării corespunzătoare a funcţiei publice de conducere şi că, aprecierile efectuate în condiţiile art. 26 din Legea nr. 360/2002 şi a normelor cuprinse în Cap. VI al Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004 sunt în contradicţie cu menţiunile din raportul contestat, echivoc ce nu a fost înlăturat de pârâţi sub aspectul probator.
Curtea de apel a reţinut, totodată, cu referire la datele înscrise în condicile de audienţe că reclamantul a intervenit cu rezoluţii orientative pentru soluţionarea cererilor şi petiţiilor cetăţenilor, fixând termene de executare.
În sfârşit, în privinţa distrugerii informaţiilor din ordinul reclamantului, s-a apreciat că acesta a acţionat în conformitate cu dispoziţiile art. 55 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 0116/2001, împrejurare necontestată de către pârâţi.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de ambii pârâţi.
Recurenţii au invocat lipsa de interes a reclamantului în introducerea acţiunii, care rezultă din împrejurarea că prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/II/2637 din 2 martie 2005 s-a dispus, la cererea reclamantului, încetarea raportului de serviciu, cu dreptul la pensie şi portul uniformei.
De asemenea, au susţinut că prin hotărârea recurată, instanţa de fond a analizat numai o parte din activităţile desfăşurate de reclamant, în calitatea sa de şef al Poliţiei municipiului Oneşti, fără a avea în vedere modul de îndeplinire a tuturor atribuţiilor specifice funcţiei de conducere menţionate în fişa postului.
În opinia ambilor recurenţi, măsura eliberării din funcţie a reclamantului este temeinică şi legală, iar prin emiterea ordinului contestat nu s-a urmărit sancţionarea ori prejudicierea acestuia, ci eficientizarea activităţii poliţiei municipale, interesul vizat fiind cel al instituţiei.
Recursurile sunt fondate.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a conţinutului acţiunii şi a lucrărilor din dosar, prin dispoziţia Inspectorului general al Poliţiei Române nr. S/805 din 23 februarie 2005, reclamantul P.V. a fost eliberat din funcţia de şef al Poliţiei municipiului Oneşti şi pus la dispoziţia unităţii, până la numirea într-o altă funcţie corespunzătoare.
Măsura respectivă s-a fundamentat pe prevederile art. 22 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare, Ordinele Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 550/2003, nr. 132/2004, nr. 300/2004, precum şi pe constatările Corpului de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor, consemnate în Raportul înregistrat sub nr. S/34009 din 11 februarie 2005.
Prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/II din 2 martie 2005, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, ca urmare a cererii acestuia, conform art. 69 lit. a) şi a art. 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2003, cu modificările şi completările ulterioare, a celor conţinute în OG nr. 38/2003, cu modificările şi completările ulterioare şi în Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 132/2004, începând din data de 23 februarie 2005.
Se constată, aşadar, că atât măsura eliberării din funcţie, cât şi măsura încetării raportului de serviciu al reclamantului s-au aplicat cu începere de la aceeaşi dată, anume de la 23 februarie 2005.
În condiţiile arătate, actul juridic administrativ supus controlului jurisdicţional nu a produs efecte juridice şi în mod implicit, nici o vătămare a vreunui drept subiectiv sau interes legitim, actual, al reclamantului, aşa încât nu erau îndeplinite cerinţele de admisibilitate a acţiunii, prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Respingând excepţia invocată de pârâţi şi admiţând în fond acţiunea, în limitele arătate, curtea de apel a pronunţat sub acest aspect, o hotărâre nelegală şi netemeinică.
Dar, chiar şi în fond, rezolvarea dată de instanţă pricinii este netemeinică, de vreme ce s-au ignorat o serie de deficienţe în activitatea de conducere exercitată de reclamant. Toate deficienţele, redate amplu în raportul Corpului de Control, ca şi măsurile dispuse în urma evaluării structurilor din subordine, au fost prezentate poliţiştilor verificaţi, precum şi şefilor ierarhici ai acestora, în prezenţa reclamantului P.V., care cu acel prilej, nu a formulat obiecţiuni. Este semnificativ faptul că în urma evaluării efectuate de subcomisia de control s-au aplicat sancţiuni disciplinare unor subordonaţi (comisarului E.S. - şeful biroului de investigare a fraudelor şi agentului şef P.G.), pentru neîndeplinirea întocmai a atribuţiilor de serviciu.
Procesul-verbal încheiat la data de 2 februarie 2005, cu ocazia prezentării concluziilor rezultate în urma inspecţiei care a avut loc la Poliţia municipiului Oneşti, atestă, la rândul său, o serie de neajunsuri şi disfuncţii constatate pe linii de muncă şi domenii de activitate, datorate în principal, echipei manageriale care nu a ştiut să impună, la nivelul unităţii, un sistem coerent şi eficient de monitorizare a activităţilor desfăşurate. Responsabilitatea îi aparţine în primul rând reclamantului, care nu a intervenit prin dispoziţii rezolutive, prompte, pentru îmbunătăţirea calităţii documentelor, de organizare şi planificare a muncii, elaborate la nivelul formaţiunilor din subordine, a rapoartelor, planurilor de acţiune şi sintezelor.
Deşi nu se contestă calificativele obţinute de P.V. în perioada 2000 - 2004, ca şi recompensele materiale şi morale acordate de autorităţile publice competente, este evident că prin sentinţa recurată, instanţa de fond a analizat doar o parte din activităţile desfăşurate de reclamant în calitate de şef al poliţiei municipale, fără a avea în vedere modul de îndeplinire a tuturor atribuţiilor sale de serviciu, înscrise în fişa postului, precum şi alte nereguli consemnate în raportul corpului de control al ministrului care a stat la baza emiterii dispoziţiei nr. S/805 din 23 februarie 2005.
Apreciind, deci, că în condiţiile date, măsura eliberării din funcţie a reclamantului se justifică, în raport cu multitudinea deficienţelor existente în activitatea managerială a acestuia şi că prin această măsură nu s-a urmărit sancţionarea lui disciplinară ori vătămarea unui drept subiectiv legitim, ci eficientizarea activităţii Poliţiei municipiului Oneşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile.
Pe cale de consecinţă, urmează a se dispune modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliţiei Române şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Reglementări Juridice împotriva sentinţei nr. 63 din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea introdusă de reclamantul P.V., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3308/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3330/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
