ICCJ. Decizia nr. 3331/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3331/2006
Dosar nr. 6961/1/2006
Şedinţa publică din 10 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 26 septembrie 2005, reclamantul S.S. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi U.M. nr. 01136 Craiova, solicitând anularea deciziei de imputare nr. 6 din 17 noiembrie 2004, precum şi a deciziei nr. 18 din 5 aprilie 2005, prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva hotărârii de menţinere a imputaţiei.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că nu se face vinovat de producerea vreunei pagube, atât raportul de necesitate pentru alocarea sumei necesare reparării fântânii din incinta unităţii, cât şi plata contravalorii lucrărilor, fiind executate din ordinul primit de la superiorul său - comandantul U.M. nr. 01136.
A mai susţinut reclamantul că în fapt paguba pretinsă nu este nici dovedită, atâta vreme, cât nu a fost determinată prin metode adecvate.
Prin sentinţa civilă nr. 101 din 16 martie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea, reţinând că reclamantul nu a dovedit că ar fi făcut o raportare în scris a ordinelor nelegale date de comandantul unităţii şi că în lipsa acestora, în calitatea pe care o avea de şef serviciu cazarmare, răspunde pentru deficienţele constatate în executarea lucrării de reparare a fântânii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, S.S., susţinând, în esenţă, că în totală contradicţie cu probele administrate, instanţa fondului a reţinut că ar avea o culpă în producerea pagubei ce i-a fost imputată; că în mod nejustificat nu i s-a dat posibilitatea să dovedească că a executat un ordin nelegal, pentru care răspunzător este numai comandantul unităţii, aşa cum reiese, de altfel, şi din răspunsul pârâtei la interogatoriu.
Recursul nu este fondat.
Ca şef compartiment cazarmare, S.S. a întocmit la 28 mai 2002, un raport către comandantul unităţii, pentru aprobarea alocării sumei de 30.000.000 lei, necesară executării lucrărilor de adâncire, denisipare, curăţire, dezinfectare şi dedurizare a apei la fântâna din incinta unităţii militare.
De reţinut că acest raport nu a fost însoţit de nici un document justificativ din care să reiasă necesitatea şi oportunitatea lucrării. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât procesul-verbal încheiat de comisia de inventariere care propunea executarea acestor lucrări, nu fusese semnat decât de unul dintre cei cinci membrii desemnaţi.
La 29 mai 2002, S.S. a angajat firma SC P.C. SRL Caracal, pentru executarea lucrării la valoarea de 30.209.551 şi fără a produce dovezi că alegerea acesteia s-ar fi făcut în condiţiile legii, pe baza unor criterii care să confere garanţia că este cea mai bună, atât din punct de vedere al calităţii, cât şi al preţului.
Mai mult, contractarea lucrării s-a făcut fără a obliga societatea să-i garanteze în vreun fel executarea acesteia
În fine la 31 mai 2002, reclamantul a confirmat executarea lucrării prin plata preţului, fără ca, însă, să fi încheiat un proces-verbal de recepţie care să ateste că acestea s-au realizat în totalitate şi în sensul convenit.
În atare situaţie, legal şi temeinic s-a stabilit că paguba produsă prin neexecutarea întocmai a adâncimii de 20 m, urmează a fi suportată de reclamant, acesta fiind în virtutea atribuţiilor şi a actelor încheiate răspunzător de modul în care s-au executat lucrările.
Susţinerea potrivit căreia demersurile iniţiate ar fi fost ordonate de comandantul unităţii, nu numai că nu este dovedită, dar este şi irelevantă faţă de împrejurarea că reclamantul şi-a nesocotit propriile atribuţii, atunci când, fără a verifica modul în care s-au executat lucrările de adâncire şi reparare a fântânii, a aprobat pur şi simplu plata către societatea comercială.
Astfel fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinţei nr. 101 din 16 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3320/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3333/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
