ICCJ. Decizia nr. 3320/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3320/2006
Dosar nr. 3601/2/2006
Şedinţa publică din 10 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1315 din 6 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta E.T., a anulat hotărârea nr. 15737/57 din 21 februarie 2006, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările ulterioare, pentru perioada 5 octombrie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor începând de la 1 februarie 2006.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanta s-a născut la data de 5 octombrie 1942, la Beidaud, judeţul Tulcea, ulterior refugiului părinţilor săi din localitatea de domiciliu, în Ialomiţa, ca urmare a schimbului de populaţie stabilit prin Tratatul de la Craiova încheiat între Bulgaria şi România.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, invocând dispoziţiile art. 303 şi art. 309 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivare, recurenta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, deoarece Legea nr. 189/2000 nu prevede expres că din categoria celor care beneficiază de drepturile recunoscute prin prezentul act normativ, fac parte şi persoanele născute în timpul strămutării părinţilor din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate.
Analizând motivele de recurs, soluţia instanţei de fond şi probele administrate în cauză, în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele considerente.
Din declaraţiunea de avere‚ întocmită la data de 14 septembrie 1940 şi eliberată de către Arhivele Naţionale, rezultă că tatăl intimatei, G.V., a deţinut în satul Cavurga, comuna Şahinlar, judeţul Durostor, un imobil constituit dintr-o casă şi o magazie proprie.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ. persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate sau a făcut obiectul unui schimb de populaţie.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faţă de considerentele mai sus expuse, Curtea constată că instanţa de fond a interpretat în mod judicios prevederile legale în materie şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., constată că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1315 din 6 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3319/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3331/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
