ICCJ. Decizia nr. 3398/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la data de 24 noiembrie 2005, reclamantul C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, să se constate nelegalitatea H.G. nr. 1188/2001, modificată prin H.G. nr. 691/2004, care încalcă prevederile Legii nr. 24/2000, pe cele ale art. 9, 22 - 24, 78 și 79 din Legea nr. 164/2001 și ale art. 11 din Legea nr. 138/1999.
în motivare, reclamantul a arătat că drepturile sale, privind pensia de serviciu și cea suplimentară, au fost diminuate prin aplicarea H.G. nr. 1188/2001, acest act fiind invocat într-un alt proces, având ca obiect stabilirea acestor drepturi, de către pârâtul din acea cauză, Ministerul Administrației și Internelor.
La data de 12 ianuarie 2006 au formulat cereri de intervenție accesorii, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Apărării Naționale (în prezent Ministerul Apărării), solicitând respingerea acțiunii și menținerea, ca legală, a H.G. nr. 1188/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 107 din 23 martie 2006, a respins acțiunea și cererile de intervenție.
Pentru a hotărâri astfel, instanța a reținut că acțiunea este tardiv introdusă, în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd un termen de decădere, care a fost depășit de reclamant în exercitarea dreptului la acțiune.
în ceea ce privește cererile de intervenție, instanța de fond a reținut că soluția de respingere se impune, întrucât dezlegarea dată cauzei s-a realizat ca urmare a admiterii excepției de tardivitate și nu a examinării fondului.
împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul C.D., în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.
în motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond nu a fost imparțială și obiectivă, comițând un exces de putere prin respingerea acțiunii, ca urmare a excepției tardivității, în baza art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul-reclamant a mai arătat că instanța de fond a ignorat prevederile art. 4 și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și a schimbat obiectul cauzei, din constatarea nelegalității în anularea H.G. nr. 1188/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 12 octombrie 2006, intimatul-intervenient a arătat că recursul este nefondat, întrucât Legea nr. 554/2004 a intrat în vigoare la data de 6 ianuarie 2005 și se aplică actelor administrative individuale sau a celor cu caracter normativ care au fost comunicate sau publicate cu începere de la data respectivă.
Intimatul-intervenient Ministerul Apărării a arătat, prin întâmpinare că acțiunea reclamantului calificată ca o acțiune în anularea unui act administrativ unilateral, a fost introdusă ulterior termenului de decădere de 1 an de la data emiterii actului prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocată și cu prevederile art. 3041C. proc. civ., ținând seama de obiectul acțiunii și de prevederile legale aplicabile, Curtea a constatat că recursul este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a atacat, pe cale de acțiune directă în contencios administrativ, H.G. nr. 1188/2001, act administrativ având caracter normativ, ce reglementează normele metodologice de recalculare a pensiilor militare de stat.
Acțiunea a fost înregistrată la instanța de fond, la data de 24 noiembrie 2005, fiind supusă prevederilor Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, intrată în vigoare la data de 6 ianuarie 2005.
Potrivit normei tranzitorii cuprinse în art. 27 din Legea nr. 554/2004, numai cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a acestei legi urmau să se judece în continuare, potrivit legii anterioare, aplicabile la momentul sesizării instanței.
Prin urmare, contrar susținerilor intimatului-intervenient Ministerul Administrației și Internelor, faptul că H.G. nr. 1188/2001 este anterioară Legii nr. 554/2004, nu înlătură aplicarea actului normativ menționat în cauza de față.
în ceea ce privește termenul de introducere a acțiunii, înalta Curte a constatat că actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale, pot fi atacate oricând, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Instanța de fond a respins acțiunea, ca tardivă, încălcând prevederea legală menționată, împrejurare ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., nu va fi, însă, reținută, pentru că depășirea atribuțiilor puterii judecătorești constă în încălcarea normelor de competență generală a instanțelor de judecată și nu se referă la legalitatea sau temeinicia unei soluții de respingere a acțiunii, ca efect al admiterii unei excepții peremptorii.
Având în vedere toate aceste considerente și constatând că hotărârea primei instanței a fost pronunțată fără a se judeca fondul, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, înalta Curte a admis recursul și a casat sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3355/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3270/2006. Contencios → |
|---|
