ICCJ. Decizia nr. 3270/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 23 septembrie 2005, reclamanții D.N. și D.V. au chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând anularea deciziei nr. 324219 din 25 august 2005, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamantul D.N. împotriva deciziilor emise la 14 iulie 2005, de Direcția Economico - Administrativă, respectiv, la 3 martie 2005, de Direcția Management Logistic.
De asemenea, solicită să se constate că îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 562/2004, pentru cumpărarea locuinței de serviciu și să fie obligat pârâtul să le vândă locuința respectivă.
în motivarea acțiunii arată că au solicitat aprobarea pentru cumpărarea locuinței de serviciu situată în București, str. M.B., sectorul 3, în baza Legii nr. 562/2004, cerere ce nu a fost rezolvată favorabil, pe considerentul că nu se încadrează în condițiile prevăzute de lege.
Mai arată că prin sentința civilă nr. 2449 din 6 mai 2005 a Judecătoriei Buzău, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Buzău, Aleea S., județul Buzău, astfel că în baza acestei hotărâri rezultă că nu au deținut și nici nu dețin o locuință proprietate personală.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1904 din 17 noiembrie 2005, a admis acțiunea, în sensul că a anulat decizia nr. 324219 din 25 august 2005 și a obligat pârâtul să aprobe cererea reclamanților, nr. 1711560 din 1 iulie 2005.
Instanța reține că reclamanții dețin cu chirie o locuință de serviciu și că cererea lor, de a li se vinde această locuință, a fost respinsă, pentru faptul că dețin o locuință proprietate personală, fără să se țină cont că printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru locuința respectivă, rezultând, astfel, că reclamanții nu au avut-o niciodată în proprietate.
Pârâtul a declarat recurs împotriva sentinței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține că la data depunerii cererii pentru cumpărarea locuinței de serviciu, reclamanții dețineau un apartament, proprietate personală, în municipiul Buzău, str. S., aceștia având și domiciliul în municipiul Buzău și că după apariția Legii nr. 562/2004 au încheiat o convenție autentificată prin care au consimțit ca părinții reclamantului să locuiască efectiv în apartamentul respectiv, contractul de vânzare-cumpărare, încheiat la 12 ianuarie 2005, având stipulată clauza de întreținere.
Menționează că hotărârea judecătorească prin care s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului din Buzău, nu este de natură să înlăture concluzia că reclamanții au deținut în proprietate o locuință, pentru că între momentul încheierii acestui contract și cel al rezoluțiunii lui, au deținut în proprietate acea locuință.
Consideră că instanța nu o putea obliga să aprobe cererea reclamanților, ci cel mult să o reanalizeze, ținându-se cont că între timp se putea schimba situația locativă sau de altă natură a acestora.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 562/2004, privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, de a vinde personalului propriu, unele locuințe de serviciu pe care acestea le au în administrare, "Poate cumpăra o locuință de serviciu, titularul contractului de închiriere, dacă o deține în baza unui contract valabil încheiat".
Alin. (2) al aceluiași articol stabilește persoanele care sunt exceptate de la prevederile alin. (1), la lit. b) menționându-se "persoanele care au deținut ori dețin în proprietate, ele sau soțul, soția ori copiii aflați în întreținere, o locuință proprietate personală care îndeplinește condițiile minimale prevăzute de Legea locuinței nr. 114/1996".
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că intimatul este titularul contractului de închiriere al locuinței de serviciu nr. 920409 din 3 decembrie 2004, pentru apartamentul nr. 24 situat în București, str. M.B., sectorul 3.
De asemenea, nu se contestă că și în prezent intimații locuiesc în acest spațiu, iar intimatul este încadrat în funcția de comisar la Ministerul Administrației și Internelor.
Chiar dacă în perioada 3 martie 2004 - iunie 2005, intimații au deținut în proprietate imobilul situat în municipiul Buzău, Aleea S., județul Buzău, prin sentința civilă nr. 2449 din 6 mai 2005, pronunțată de Judecătoria Buzău, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare privind această locuință, contract autentificat sub nr. 661 din 3 martie 2004, ceea ce a dus la repunerea părților în situația anterioară.
Aceasta înseamnă că se presupune că nici nu a existat contractul de vânzare-cumpărare respectiv, astfel că, urmare a rezoluțiunii, se consideră că intimații nu au fost niciodată proprietarii acestui apartament.
De altfel, prin Legea nr. 357/2006, de modificare a Legii nr. 562/2004, a fost modificată lit. b) a art. 2 din Legea nr. 562/2004, în sensul că sunt exceptate de la cumpărarea locuinței de serviciu, numai "persoanele care dețin în proprietate, ele sau soțul, soția ori copiii aflați în întreținere, o locuință proprietate personală și care îndeplinește condițiile minimale prevăzute de Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Din cuprinsul vechii reglementări s-a scos, astfel, noțiunea "au deținut", rămânând numai condiția de a deține în prezent o locuință proprietate personală.
Cum intimații au îndeplinit și îndeplinesc și în prezent condițiile legale pentru a putea cumpăra locuința de serviciu, înalta Curte a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută.
Ca atare, a fost respins recursul ca nefondat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 299 și 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3398/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3296/2006. Contencios → |
|---|
