ICCJ. Decizia nr. 3296/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8934/CA/2005 (nr. 45822/3/2005), la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.V. a chemat în judecată, pârâta înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței ca prin sentință să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani reținute din drepturile salariale care i se cuveneau pe perioada 1 decembrie 2002 - 28 septembrie 2004, cu titlu de impozit în limita cotei de 40% de reducere a impozitului prevăzută de articolul 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, atunci în vigoare, pentru acordarea distincției "Meritul Judiciar", clasa a II-a, cu aplicarea coeficientului de inflație.
Prin sentința civilă nr. 227 din 18 ianuarie 2006 a instanței sesizate, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, cu motivarea că sunt incidente în speță prevederile art. 19 alin. (1) și (2) și ale art. 169 alin. (2) C. proc. fisc., că reținerea și virarea la bugetul de stat a impozitului pe venit a fost efectuată de către înalta Curte de Casație și Justiție și că sunt aplicabile, astfel, prevederile art. 3 C. proc. civ., potrivit cu care curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Apoi, prin sentința civilă nr. 1281 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis, de asemenea, excepția de necompetență materială a instanței, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a complet de litigiu de muncă, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului, înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului.
S-a învederat de către curtea de apel, că obiectul acțiunii reclamantei nu se încadrează în dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002 și nu poate fi calificat nici ca un litigiu fiscal, deoarece pretențiile reclamantei derivă exclusiv din raportul juridic de serviciu, astfel că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie, respectiv dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 295 alin. (2) C. muncii, competența soluționării cauzei în primă instanță aparținând Tribunalului București, secția conflicte de muncă, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
Conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București și Curtea de Apel București se va soluționa în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta B.V. împotriva pârâtei înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează.
Acțiunea formulată de reclamantă nu este de natură fiscală, în condițiile în care nu se contestă un act, o decizie sau o dispoziție de impunere, în sensul Codului de procedură fiscală sau a legii contenciosului administrativ.
Nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, întrucât reclamanta nu contestă prin acțiunea sa modul de stabilire a drepturilor salariale, ci faptul că impozitul pe salariu nu a fost calculat și reținut potrivit prevederilor legale.
De aceea, în lipsa unor prevederi exprese din legi speciale, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materia raporturilor juridice de muncă care, potrivit dispozițiilor art. 295 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, se aplică și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete, iar aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
în aceste condiții, cum jurisdicția muncii se realizează, potrivit prevederilor art. 284 din Legea nr. 53/2003 și dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., de către tribunale, s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta B.V., în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflict de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3270/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3307/2006. Contencios → |
|---|
