ICCJ. Decizia nr. 3425/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3425/2006
Dosar nr. 21362/2/2005
Şedinţa publică din 16 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 432 din 23 februarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 21362/2/2005, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, iar pe fondul cauzei, a respins, ca neîntemeiate, acţiunile conexe formulate de reclamantele Asociaţia B., SC D.S. SRL şi SC E.T. SRL, în contradictoriu cu pârâţii A.R.R., Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, Asociaţia B., formată din SC S.C. SRL, W. SRL, R.C. SRL, C.I. SRL, I. SRL, G.I. SRL; Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunile conexe reclamantele au solicitat:
1. anularea măsurii de anulare a licenţelor de execuţie pentru traseul Ploieşti - Câmpina, dispusă prin adresa nr. 7078, comunicată către reclamanta SC D.S. SRL, la data de 31 mai 2005 şi prin adresa nr. 7074, comunicată la aceeaşi dată către reclamanta SC E.T. SRL;
2. anularea măsurii de anulare a vechimii de traseu pentru reclamantele SC D.S. SRL şi SC E.T. SRL;
3. anularea atribuirii traseului Ploieşti - Câmpina 33 km., în favoarea Asociaţiei B.;
4. obligarea pârâţilor să atribuie traseul Ploieşti - Câmpina în favoarea reclamantei Asociaţia B.;
5. obligarea A.R.R. la eliberarea licenţelor de execuţie pentru traseul Ploieşti - Câmpina.
S-a renunţat la judecată pentru capetele de cerere privind suspendarea atribuirii licenţelor de execuţie pentru traseul respectiv şi acordarea de despăgubiri.
Pentru soluţionarea excepţiilor, s-a apreciat că în raport cu obiectul cauzei şi cu împrejurarea că reclamantele au formulat contestaţii prealabile şi la autorităţile care le-au invocat, acestea au calitate procesuală pasivă în cauză.
Verificând, pe fondul cauzei, legalitatea şi temeinicia acţiunilor conexe, astfel cum au fost formulate şi precizate, s-a reţinut că reclamantele contestă măsura atribuirii licenţei de execuţie pe traseul Ploieşti – Câmpina, în favoarea asociaţiei pârâte B., solicitând anularea acestei atribuiri, apreciindu-se ca nelegală, deoarece în mod netemeinic a fost anulată vechimea de traseu pentru reclamante, solicitându-se obligarea pârâţilor la modificarea atribuirii traseului în favoarea Asociaţiei B.
Ca motive de nelegalitate, reclamanta invocă nemotivarea anulării măsurii neacordării licenţelor de traseu, nelegalitatea anulării vechimii de traseu pentru reclamante şi a acordării licenţei de traseu către pârâta Asociaţia B.
Verificând aceste motive de nelegalitate, instanţa apreciază că actele contestate sunt legale, reclamantele neavând un drept recunoscut de lege vătămat, pentru următoarele considerente:
Prin adresele nr. 7074 şi nr. 7078 din 31 iunie 2005, reclamantelor le-a fost adusă la cunoştinţă Decizia nr. 25265 din 30 mai 2005, emisă de A.R.R., prin care le-a fost anulată licenţa de execuţie pe traseul Ploieşti - Câmpina. Prin adresele contestate le-a fost comunicat şi motivul pentru care s-a luat această măsură, respectiv nerespectarea condiţiilor care au stat la baza emiterii licenţei, conform art. 44 lit. c) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001.
Faţă de temeiul juridic indicat, instanţa nu reţine motivul de nelegalitate invocat, respectiv nemotivarea actelor contestate.
Aceasta, deoarece, pe de o parte, adresele emise de A.R.R. Prahova au fost emise ca urmare a hotărârii Comisiei de validare nr. 25265 din 30 mai 2005 a A.R.R., prin care s-a admis contestaţia SC C.I. SRL împotriva licenţei de transport a SC E.T. SRL, iar pe de altă parte, temeiul juridic invocat a fost Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001, cu modificările ulterioare - art. 44 lit. c), situaţia reclamantelor încadrându-se în acest temei legal.
Astfel, nu se poate reţine lipsa de temei a adreselor contestate, acestea fiind legal emise de autoritatea competentă şi producându-şi efecte faţă de părţile interesate.
Măsura de atribuire a licenţei de traseu către pârâta Asociaţia B. a fost legală, deoarece a existat situaţia premisă, aceea că asociaţia reclamantă SC E.T. SRL nu a deţinut în perioada 5 martie 2004 - 18 martie 2004, nici un vehicul licenţiat şi, astfel, s-a admis contestaţia şi s-a anulat vechimea de traseu operatorilor de transport din cadrul asociaţiei reclamante.
Pe de altă parte, fiecare asociaţie parte a obţinut un anumit punctaj care nu a avut drept unic criteriu doar vechimea de traseu a operatorilor de transport.
Ca urmare a analizării tuturor criteriilor, reclamanta Asociaţia B. a obţinut un punctaj de 31,8 puncte, iar asociaţia pârâtă un punctaj superior de 33 puncte, fiind declarată câştigătoare, astfel că i-a fost atribuit traseul Ploieşti - Câmpina.
Cererea reclamantelor, de atribuire a licenţelor de execuţie pentru traseu, nu este fondată, deoarece măsurile şi actele contestate au fost emise conform legii, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor şi punctajelor obţinute, nefiind probată fraudarea legii în ceea ce priveşte obţinerea punctajului obţinut.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, reclamantele Asociaţia B., SC D.S. SRL Ploieşti şi SC E.T. SRL Câmpina, solicitând, în conformitate cu dispoziţiile art. 312, raportat la art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul admiterii acţiunii introductive.
Prezentând istoricul cauzei, recurentele au apreciat că măsura anulării licenţelor de execuţie pentru traseu este profund netemeinică şi nelegală, deoarece nu s-a luat printr-o decizie motivată în fapt şi în drept de către A.R.R. - Agenţia Prahova, aşa cum dispune art. 44 alin. (1) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001, invocându-se o decizie a A.R.R., sediul central, care nu avea nici o competenţă legală în acest sens, conform aceluiaşi text de lege şi care nu a fost comunicată.
S-a susţinut, de asemenea, în acelaşi context, că adresele nr. 7074 şi nr. 7078 din 31 mai 2005 nu sunt decizii de anulare a licenţelor de execuţie pentru traseu, ci doar adrese de comunicare a respectivei măsuri, care nu conţin nici o motivare în fapt, invocarea ca temei legal a dispoziţiilor art. 44 lit. c) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001 neavând nici o valoare juridică, în condiţiile în care nu s-a precizat care au fost cauzele exacte ce au dus la neîndeplinirea condiţiilor iniţiale care au stat la baza atribuirii.
În opinia recurentelor, anularea licenţelor de execuţie a intervenit cu rea credinţă, chiar înainte de 3 iunie 2005, data atribuirii licenţelor de execuţie pentru traseu, iar invocarea dispoziţiilor art. 44 lit. c) a fost făcută tardiv, prin răspunsurile la contestaţiile formulate, fiind nelegală şi pentru faptul că aceasta are în vedere neîndeplinirea condiţiilor care au stat la baza acordării licenţelor în perioada 5 martie 2004 - 18 martie 2004, la o distanţă de timp de un an şi două luni.
Pentru a justifica incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentele au apreciat că sentinţa recurată nu cuprinde, sub aspectul primului capăt de cerere, motivele pe care se sprijină, raportat la obiectul cauzei şi la ceea ce s-a invocat în susţinerea lui, prima instanţă ignorând cu totul motivul de nulitate al respectivelor adrese, generat de faptul că nu sunt decizii de anulare a licenţelor, ci doar acte de comunicare a măsurilor dispuse, Decizia de anulare aparţinând autorităţii centrale care nu are nici o competenţă materială în acest sens.
De asemenea, privitor la capătul 2 de cerere, sentinţa nu cuprinde nici o referire şi nici o motivare. Măsura anulării vechimii de traseu a cărei anulare s-a solicitat prin acest capăt de cerere, nu este motivată în nici un fel, atât în fapt, cât şi în drept şi constituie un abuz. Această măsură a apărut pe site-ul autorizaţii auto.ro, în data de 31 mai 2005, iar motivarea a apărut posterior contestaţiilor formulate de SC D.Ş. SRL şi SC E.T. SRL, neputând fi luată în considerare de instanţă.
Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., s-a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii şi a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora, în condiţiile în care, deşi le intitulează ca fiind adrese, le consideră împotriva evidenţei cuprinsului lor, decizii de anulare.
Referitor la modul de soluţionare a primelor două capete de cerere, s-a apreciat că hotărârea a fost dată şi cu aplicarea greşită a legii, pentru toate aspectele anterior prezentate, inclusiv la capitolul istoric.
Pentru petitele 3-5 ale acţiunii introductive, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, referitor la petitul 3, s-a susţinut că în mod netemeinic şi nelegal nu le-au fost acordate punctele cuvenite conform criteriului 3, întrucât la data de referinţă stabilită în anexa B la metodologia de atribuire - 4 mai 2005 - care se ia în considerare pentru acordarea punctajelor la criteriile specificate la art. 3, deţinea licenţele de execuţie pentru traseu în mod neîntrerupt, trebuind să fie punctaţi cu 10,8 puncte. Cu referire la celelalte petite, s-a apreciat că acestea au fost respinse într-un mod profund netemeinic şi nelegal, pentru toate considerentele invocate la punctele anterioare.
Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate de recurente, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză şi examinând cauza, sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru consideraţiunile în continuare arătate.
Prin art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a fost consacrat principiul general potrivit căruia hotărârile judecătoreşti trebuie să fie motivate.
Din interpretarea acestui text procedural rezultă că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele „pro" şi „contra", de fapt şi de drept, care au format convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată asupra tuturor cererilor cu care a fost învestită. Aceste argumente trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările făcute de părţi, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile, textul impunând a se arăta şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Motivarea trebuie să fie, aşadar, pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare şi accesibilă, principiul astfel consacrat constituind o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, dar şi singurul mijloc prin care se asigură posibilitatea exercitării unui real control judiciar.
În speţă, acţiunea reclamantelor a fost respinsă în întregime, însă hotărârea atacată nu cuprinde argumente de fapt şi de drept care să ateste examinarea fondului cauzei în întregul său, respectiv şi a petitului privind anularea măsurii de anulare a vechimii de traseu pentru SC D.S. SRL şi SC E.T. SRL, dispusă prin hotărârea Comisiei de validare a atribuirii electronice, ca urmare a admiterii unor contestaţii, act care nici nu a fost depus in extenso la dosarul cauzei.
Potrivit competenţelor stabilite de dispoziţiile legale incidente în materie, anularea vechimii de traseu constituie atributul autorităţii centrale - A.R.R., iar anularea licenţelor de execuţie pentru traseu se dispune de agenţia teritorială a A.R.R. care a emis-o, în cazurile şi în condiţiile stabilite de art. 44 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001.
A.R.R., urmare a admiterii contestaţiei SC C.I. SRL, de către Comisia de validare a atribuirii electronice şi respectiv, în acord cu rezoluţia acesteia, în sensul anulării vechimii de traseu pentru toată asociaţia, afişată pe site-ul www.autorizatiiauto.ro, prin actul înregistrat sub nr. 25265 din 30 iunie 2005, comunică Agenţiei A.R.R. Prahova să procedeze la anularea licenţelor de execuţie pentru traseul Ploieşti - Câmpina, tuturor operatorilor de transport care făceau parte din asociaţie, întrucât s-au încălcat dispoziţiile art. 44 lit. c) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001, cu modificările ulterioare.
În aceste condiţii, Agenţia A.R.R. Prahova, prin adresele nr. 7074 şi nr. 7078 din 31 mai 2005 comunică reclamantelor SC D.S. SRL Ploieşti şi SC E.T. SRL Câmpina, faptul că în conformitate cu Decizia nr. 25265 din 30 mai 2005 a A.R.R., s-a luat măsura anulării licenţelor de execuţie pentru traseul respectiv, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor iniţiale care au stat la baza atribuirii [art. 44 lit. c) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001, cu modificările şi completările ulterioare].
Reclamantele au contestat ambele măsuri, însă legalitatea celei privind anularea vechimii de traseu nu a fost examinată de prima instanţă, considerentele hotărârii atacate fiind axate doar pe examinarea celorlalte petite ale acţiunii vizând anularea licenţelor de execuţie, anularea atribuirii traseului către Asociaţia B. şi obligarea pârâtelor la atribuirea traseului şi eliberarea licenţelor de execuţie în favoarea Asociaţiei B., ceea ce echivalează cu nesoluţionarea fondului cauzei în întregul său.
Lipsa motivării sub aspectul legalităţii măsurii de anulare a vechimii de traseu, determinantă pentru adoptarea celorlalte măsuri contestate, conduce la imposibilitatea instanţei de recurs de a-şi exercita obligaţia de a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.
În consecinţă, în temeiul art. 312 pct. 3 şi art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
În cadrul rejudecării vor fi examinate şi celelalte aspecte de nelegalitate invocate de recurente care, dat fiind motivul de casare reţinut, nu au putut forma obiectul controlului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Asociaţia B., SC D.S. SRL Ploieşti şi SC E.T. SRL Câmpina împotriva sentinţei civile nr. 432 din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3424/2006. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3426/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
