ICCJ. Decizia nr. 3428/2006. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3428/2006
Dosar nr. 10726/1/2006
Şedinţa publică din 16 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa civilă nr. 14 din 17 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. 2350/2005, a fost respinsă cererea formulată de numitul F.A.G., pentru obligarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, la plata unor daune pe zi de întârziere până la executarea sentinţei civile nr. 439/2003 a Curţii de Apel Timişoara.
2. Prin Decizia civilă nr. 5340 din 8 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 1759/2005, a fost constatat nul, recursul reclamantului împotriva sentinţei sus menţionate, pentru nemotivarea sa în termen, înlăuntrul termenului de 15 zile de la pronunţare, prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei decizii a formulat în termen contestaţie în anulare de faţă, recurentul, cererea fiind legal timbrată.
În drept sunt invocate dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., contestatorul susţinând că instanţa de recurs a comis o eroare materială evidentă, neobservând că din dosar lipseşte un act de procedură obligatoriu - dovada de îndeplinire a comunicării hotărârii şi pronunţând, astfel, o soluţie greşită.
În mod concret arată contestatorul, că hotărârea recurată a fost pronunţată la 17 mai 2005, iar recursul a fost declarat la 19 mai 2005, dar motivarea acestuia nu se putea formula decât după comunicarea hotărârii, conform art. 302 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, în conformitate cu dispoziţiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
Consideră contestatorul că înregistrarea cererii de recurs obligă instanţa a cărei hotărâre este recurată, să comunice hotărârea, deoarece termenul pentru depunerea motivelor se calculează de la data comunicării.
Susţine contestatorul că, pe acest temei, a solicitat la instanţa de executare, la data de 24 mai 2005, să-i comunice sentinţa motivată, dar Curtea de Apel Timişoara a nesocotit această obligaţie legală, înaintând dosarul în recurs înaintea împlinirii termenului de recurs şi fără să existe dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii.
Invocă contestatorul, punctul de vedere al doctrinei, conform căruia, în cazul în care termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii, există un singur termen, atât pentru introducerea recursului, cât şi pentru motivarea lui (art. 301 C. proc. civ.), iar în cazul în care termenul de recurs curge de la pronunţarea hotărârii, există două termene, unul pentru declararea recursului, altul pentru motivarea acestuia, având aceeaşi durată ca şi primul.
Susţine contestatorul că şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a nesocotit dispoziţiile art. 308 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora preşedintele instanţei va fixa termen de judecată şi va dispune citarea părţilor şi comunicarea motivelor de recurs, numai după ce va constata că procedura de comunicare a hotărârii a fost îndeplinită, în fapt fixând termenul de judecată la 20 septembrie 2005, deşi recurentul nu primise sentinţa motivată.
În fine, arată contestatorul că, urmare a acestor nesocotiri ale dispoziţiilor Codului de procedură civilă, de către instanţa de fond şi cea de recurs, deopotrivă, a solicitat la Curtea de Apel Timişoara, o copie a sentinţei recurate, primind-o la 27 iunie 2005 şi depunând motivele de recurs la 29 iunie 2005, înlăuntrul termenului de recurs.
Contestaţia nu se fondează.
Motivele invocate de contestator şi argumentarea cu privire la interpretarea termenului de declarare şi a celui de motivare a recursului nu se circumscriu noţiunii de „eroare materială" prevăzută de art. 318 teza I C. proc. civ.
Soluţia pronunţată de instanţa de recurs este rezultatul interpretării, în limitele conferite puterii judecătoreşti, textelor care reglementează termenul de declarare a recursului şi pe cel de depunere a motivelor (art. 303 C. proc. civ.), iar nu rodul unei greşeli de natură materială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de F.A.G. împotriva deciziei civile nr. 5340 din 8 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3426/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3431/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
