ICCJ. Decizia nr. 3432/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3432/2006
Dosar nr. 29957/2/2005
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC G.C. SRL Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de autorizare a jocurilor de noroc, anularea hotărârii nr. 396070/4 din 26 august 2005, emisă de pârât, prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 15 zile a activităţii sale, pentru nerespectarea prevederilor art. 52 alin. (2) şi (3) din HG nr. 251/1999.
Reclamanta a susţinut că sancţiunea suspendării activităţii nu este prevăzută de lege, că sancţiunea complementară a suspendării temporare a licenţei nu se poate aplica, întrucât nu există sancţiune contravenţională principală, în raport cu dispoziţiile art. 82 din HG nr. 251/1999, că sancţiunea contravenţională a amenzii a fost suspendată ca efect al plângerii contravenţionale formulată de C.G., sancţiunea suspendării temporare a licenţei fiind vădit disproporţională faţă de gravitatea redusă a faptelor reţinute drept contravenţii.
Precizându-şi acţiunea în condiţiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta a solicitat şi anularea hotărârii din 31 august 2005, prin care i s-a respins plângerea prealabilă şi s-a menţinut măsura suspendării activităţii dispusă prin hotărârea pârâtului din 26 august 2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2111 din 15 decembrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei SC G.C. SRL Bucureşti, astfel cum a fost precizată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că hotărârea nr. 396070/4 din 26 august 2005 a fost emisă legal, de autoritatea competentă, în raport cu Ordinele comune ale Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Afacerilor Interne nr. 843714 din 17 iunie 2005 şi nr. 1153/772 din 12 august 2005, prin care s-a aprobat şi modificat competenţa generică şi nominală a Comisiei pentru autorizarea jocurilor de noroc,. S-a reţinut de asemenea, că măsura suspendării activităţii reclamantei nu poate fi analizată separat de hotărârea din 31 august 2005, prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă formulată de reclamantă în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi prin care s-a menţinut măsura suspendării licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc, această măsură neavând caracter accesoriu sancţiunii contravenţionale aplicate persoanei fizice, în condiţiile în care reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 51 din HG nr. 251/1999, reclamanta având şi obligaţia respectării tuturor regulilor privind înregistrările contabile ale veniturilor şi sumelor rulate.
Instanţa de fond a mai reţinut că suspendarea sau anularea măsurii sancţiunii contravenţionale aplicate persoanei fizice nu determină anularea sancţiunii administrative de suspendare a licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc, întrucât această măsură, luată conform art. 82 din HG nr. 251/1999, are caracter de sine stătător.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, reclamanta SC G.C. SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, ca şi pentru a fi fost dată cu greşita aplicare a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă a arătat că măsura dispusă prin hotărârea nr. 396070 din 26 august 2005, de suspendare pe o perioadă de 15 zile a activităţii SC G.C. SRL, de exploatare a jocurilor de noroc de tip cazino în incinta Hotelului H., nu este prevăzută de lege, contrar celor susţinute de instanţa de fond. Astfel, în mod nelegal, hotărârea ulterioară a Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc, cu nr. 396070/411 din 31 august 2005, în loc să răspundă plângerii prealabile formulată în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a înlocuit sancţiunea contestată, care nu există, nefiind prevăzută de lege, cu o altă sancţiune.
Recurenta a mai arătat că în mod greşit instanţa de fond a considerat că sancţiunea prevăzută de art. 82 din HG nr. 251/1999 are caracter de sine stătător, nefiind subsecventă unei sancţiuni aplicate pentru săvârşirea unei contravenţii în temeiul aceluiaşi act normativ, întrucât rezultă din interpretarea textului că măsura suspendării temporare a licenţei poate fi luată numai ca una complementară faţă de sancţiunea contravenţională aplicată pentru vreuna din faptele prevăzute de art. 81 din HG nr. 251/1999.
În fine, s-a mai arătat că sancţiunea complementară a suspendării temporare a licenţei nu se putea aplica, deoarece subscrisei SC G.C. SRL nu i s-a aplicat nici o sancţiune contravenţională, ci numai unuia dintre angajaţii săi, respectiv contabilului C.G.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale menţionate, incluzând art. 3041 C. proc. civ. şi prin prisma tuturor criticilor recurentei analizate în ansamblu, reţine că acestea din urmă nu pot fi primite şi nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate, pentru următoarele consideraţiuni.
Prin hotărârea nr. 396070/4 din 26 august 2005, emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de autorizare a jocurilor de noroc, s-a hotărât suspendarea pe o perioadă de 15 zile a activităţii SC G.C. SRL, pentru nerespectarea prevederilor art. 51 alin. (2) şi (3) din HG nr. 251/1999, această măsură fiind menţinută prin hotărârea nr. 396070/4/1 din 31 august 2995 a aceleiaşi autorităţi, urmare a plângerii prealabile formulată de recurenta-reclamantă, în care se precizează la art. 1 că se menţine măsura suspendării licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc de tip cazinou în incinta hotelului H.
Potrivit art. II din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc, ce reprezintă Anexa nr. 2 la HG nr. 251/1999 privind condiţiile de autorizare, organizare şi exploatare a jocurilor de noroc, scopul principal al acestei comisii este de a asigura o desfăşurare normală şi sub un control strict a jocurilor de noroc în România, pe principiul respectării legalităţii.
În exercitarea atribuţiilor ce îi sunt conferite de lege, comisia a emis hotărârea nr. 396070/4 din 26 august 2005, prin care, dispunând suspendarea „activităţii" recurentei pe o perioadă de 15 zile, pentru neregulile constatate, este evident că a urmărit şi a avut în vedere suspendarea temporară a „licenţei" pe perioada respectivă.
Că este aşa, o demonstrează în primul rând trimiterea din cuprinsul hotărârii la textul legal cuprins în acelaşi Regulament al comisiei, respectiv art. 5 lit. f) care prevede tocmai posibilitatea conferită comisiei în sensul suspendării temporare sau anulării valabilităţii licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc, la propunerea organului constatator, în cazul în care nu au fost respectate condiţiile privind organizarea, autorizarea şi exploatarea activităţilor de jocuri de noroc.
În al doilea rând, în afirmarea înţelesului şi sensului real al sancţiunii aplicate recurentei, Înalta Curte reţine ca fiind relevantă menţiunea cuprinsă în hotărârea ulterioară, din 31 august 2005, prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă şi prin care, în mod neechivoc se arată că se menţine măsura anterior dispusă, aceea a suspendării licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc.
În acord cu cele reţinute şi de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că cele două hotărâri nu pot fi analizate separat, conexiunea lor fiind evidentă.
În acest context pretinsele motive de nulitate şi de nelegalitate invocate de recurentă nu pot fi reţinute.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că recurentei i-a fost aplicată o măsură prevăzută de lege şi nu una care nu există, după cum s-a afirmat, simpla eroare de formulare din cuprinsul primei hotărâri nefiind de natură a impune şi susţine interpretarea recurentei.
În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate constând în caracterul complementar al suspendării temporare a licenţei, în lipsa aplicării şi a unei sancţiuni principale, conform art. 82 şi 81 din HG nr. 251/1999, Înalta Curte reţine că şi acestea sunt nefondate, în condiţiile în care textul de lege aplicabil în raport cu formularea sa, nu poate fi interpretat, astfel cum s-a susţinut, întrucât s-ar acredita ideea că măsura suspendării temporare a unei licenţe, ca măsură administrativă, nu poate fi niciodată dispusă ca sancţiune de sine stătătoare, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 82 alin. (2) din HG nr. 251/1999, în care procedura aplicării suspendării este reglementată separat de contravenţiile reglementate în art. 81 din acelaşi act normativ.
În fine, şi în regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei, sus menţionat, este explicit prevăzută competenţa acesteia în aplicarea unei astfel de sancţiuni, fără nici un fel de alte condiţionări suplimentare.
Nefondate sunt criticile recurentei vizând şi celelalte motive de nulitate semnalate cu ocazia judecării în fond, motivate de faptul că dl. S.B., nu a mai avut calitatea de preşedinte şi nici de membru al Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc, întrucât din actele normative depuse la dosar, respectiv Ordinul ministrului finanţelor publice şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 843714 din 17 iunie 2005, precum şi Ordinul nr. 1153/772 din 12 august 2005, rezultă componenţa legală a comisiei la momentul emiterii actelor administrative contestate.
În raport cu toate cele mai sus menţionate, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul de faţă, cu consecinţa menţinerii hotărârii legale pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC G.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2111 din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3431/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3435/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
