ICCJ. Decizia nr. 3431/2006. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3431/2006
Dosar nr. 29835/2/2004
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 4232 din 21 octombrie 2004, reclamanta SC P.R. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea deciziei nr. 307 din 1 octombrie 2004, emisă de prima pârâtă şi a procesului-verbal de control nr. 44.574 din 30 iulie 2005, întocmit de cea de a II-a pârâtă, precum şi suspendarea executării actelor administrative atacate, până la soluţionarea cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia atacată i s-a respins contestaţia formulată împotriva actului de control nr. 44574/2004, reţinându-se că sumele stabilite de organul de control, reprezentând diferenţe rezultate ca urmare a încadrării tarifare greşite a produselor importate sunt datorate. Reclamanta a mai arătat că, în cauză nu au fost respectate Regulile generale de interpretare, fiind greşită încadrarea tarifară la poziţia 2309, în loc de 2936, organul de control respingând şi capătul de cerere privind dobânzile aferente calculate, fără a-şi motiva soluţia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 350 din 15 februarie 2006, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC P.R. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor.
Instanţa de fond a stabilit că susţinerile reclamantei privind greşita încadrare tarifară aplicată de organele de control şi menţinută prin Decizia contestată, ca şi aplicarea eronată a Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor nu pot fi reţinute, întrucât produsele importate de reclamantă, denumite „C.V. nr. 12 şi P. nr. 10", conţin pe lângă vitamine, o serie de alte substanţe, conform certificatelor însoţitoare şi buletinelor de analiză, din care rezultă că acestea sunt „vitamine, minerale şi concentrate pentru hrana porcilor", reprezentând, deci, un supliment nutritiv, iar nu un amestec pur de vitamine. S-a stabilit, de asemenea, că reclamanta datorează dobânzile şi penalităţile de întârziere stabilite prin actele de control, constatate ca accesorii ale debitului datorat cu titlu de diferenţe de drepturi vamale de import conform dispoziţiilor art. 114 şi ale art. 115 alin. (1) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta SC P.R. SRL, criticând-o pentru greşita aplicare a legii şi solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii introductive, al anulării actelor atacate, cu consecinţa exonerării sale de la plata sumelor reţinute în sarcina sa, reprezentând taxe vamale, T.V.A., dobânzi de întârziere şi penalităţi.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă, societate comercială specializată în creşterea porcilor, a arătat că în perioada 1999 - 2000 a efectuat mai multe importuri de P. 10 şi P. 12, produse ce reprezintă amestecuri de vitamine folosite în scopul reglării metabolismului şi prevenirii maladiilor de carenţă, încadrate în declaraţiile vamale întocmite la poziţia tarifară 2936 „Provitamine şi Vitamine, naturale sau reproduse prin sinteză, inclusiv concentratele naturale, ca şi derivatele lor folosite în principal ca vitamine amestecate sau nu între ele sau chiar în orice solvenţi", încadrare acceptată iniţial de către organele vamale, dar ulterior contestată.
Recurenta a susţinut că în mod greşit organele vamale au stabilit ulterior şi instanţa de judecată a achiesat la o astfel de interpretare, prin pronunţarea hotărârii atacate, că încadrarea corectă a produselor importate ar fi la poziţia 2309 „Preparate de tipurile celor folosite pentru hrana animalelor", motivat de faptul că respectivele produse conţin în afară de vitamine şi provitamine, şi o serie de alte substanţe, cum ar fi săruri minerale, enzime, ignorând împrejurarea, evidenţiată şi de expertiza efectuată în cauză, că în cazul oricărei mixturi de vitamine substanţa activă nu poate fi prezentă în proporţie de 100%.
Prezenţa substanţei active, însă, în amestec cu diverşi adjuvanţi şi excipienţi nu schimbă natura produsului, nu îl face susceptibil de o altă utilizare, câtă vreme concentraţia rămâne în anumiţi parametri.
Recurenta a mai arătat că în compoziţia chimică a produselor P. 10 şi 12 ponderea evidentă o deţin vitaminele, celelalte substanţe nereprezentând decât un procent de 0,1568%, respectiv 0,1306, ceea ce, evident, nu este de natură a schimba caracterul esenţial al produsului şi nici de a atrage o altă încadrare tarifară.
În fine, recurenta a mai susţinut că interpretarea făcută de organele vamale şi menţionată ca atare şi de instanţă este eronată, întrucât ignoră caracterul esenţial al produselor, dat de componentele sale de bază care sunt vitaminele şi provitaminele şi drept urmare, încadrarea tarifară corectă este cea inserată în prin declaraţiile vamale, la poziţia 2936.
Recursul este fondat.
Înalta Curte reţine, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, a prevederilor legale incidente, ca şi prin prisma criticilor recurentei, că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu greşita aplicare şi interpretare a legii, motiv pentru care se impune admiterea recursului de faţă şi modificarea în tot a sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii acţiunii reclamantei-recurente, astfel cum a fost formulată, pentru următoarele consideraţiuni.
Înalta Curte apreciază că încadrarea tarifară vamală corectă a produselor importate de recurenta-reclamantă, denumite „C.V. P. nr. 12 şi P. nr. 10", potrivit caracteristicilor acestora, este 2936, poziţie ce face parte din cap. 29 - subcapitolul XI ce se referă la provitamine, vitamine şi hormoni.
Astfel cum rezultă din regulile cuprinse în Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, în sprijinul unei atare încadrări sunt mai multe reguli care, în esenţă, arată că atunci când mărfurile ar putea fi clasificate în două sau mai multe poziţii, clasificarea se face în funcţie de materialul sau articolul care le conferă caracterul esenţial. Or, din această perspectivă, este evident că în compoziţia chimică a respectivelor produse, provitaminele şi vitaminele, prin procentul deţinut, net majoritar în raport cu celelalte substanţe, conferă şi caracterul esenţial al produsului.
De altfel, aceasta este şi concluzia raportului de expertiză tehnico - chimică întocmit în cauză şi nemotivat înlăturat de către instanţa de fond. Expertiza a evidenţiat, argumentat, că substanţele de bază ale P. 10 şi 12, respectiv vitaminele liposolubile, vitaminele hidrosolubile şi mineralele nu şi-au pierdut caracterul esenţial din punct de vedere chimic, prin adăugarea adjuvanţilor şi a altor substanţe, ce sunt componente secundare obligatorii, întrucât nici o substanţă activă nu poate fi prezentă în proporţie de 100% într-un anume produs.
În fine, Înalta Curte reţine pe baza actelor dosarului că rolul produsele importate nu servesc în principal ca de hrană pentru animale, ci scopul lor este acela de a le conferi acestora vitaminele şi provitaminele necesare, fiind adăugate în hrana animalelor formată practic din grâu, porumb, tărâţe, orz, ovăz şi alte reziduuri ale industriei alimentare, într-o cantitate foarte mică, fiind irelevant că ele se prezintă sub forma unor prafuri ce se administrează împreună cu hrana (2,5kg de P. la o tonă de furaj).
Acesta este un argument în plus pentru a aprecia că încadrarea în categoria tarifară de 2309, intitulată „Preparate de tipurile celor folosite pentru hrana animalelor", susţinută de intimate, nu este cea corectă şi corespunzătoare caracterului esenţial şi determinant al produsului de bază importat, acela de vitamine şi provitamine, care, de altfel, au alocat un capitol tarifar special, fiind folosite pentru reglarea metabolismului, mărirea rezistenţei la boli, funcţionării ficatului şi bunei funcţionări a aparatului respirator.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte urmează, aşadar, ca în baza art. 312 C. proc. civ., să admită recursul de faţă, să modifice în tot sentinţa atacată şi pe fond, să admită acţiunea reclamantei-recurente, astfel cum a fost ea formulată, dispunând anularea actelor de control, respectiv a procesului-verbal nr. 44574 din 30 iulie 2004 al Autorităţii Naţionale a Vămilor şi a deciziei nr. 307 din 1 octombrie 2004 a Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu consecinţa exonerării de plata sumei totale de 1.381.339.165 lei, reprezentând diferenţe de taxe vamale, de T.V.A., şi dobânzi aferente, reţinute în sarcina societăţii reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC P.R. SRL Popeşti - Leordeni, judeţul Ilfov, împotriva sentinţei civile nr. 350 din 15 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantei SC P.R. SRL Popeşti - Leordeni, judeţul Ilfov. Anulează Decizia nr. 307 din 1 octombrie 2004, emisă de Autoritatea Naţională de Control Fiscal. Admite contestaţia reclamantei şi anulează procesul-verbal de control nr. 44574 din 30 iulie 2004 al Autorităţii Naţionale a Vămilor, exonerând reclamanta de plata sumelor stabilite în acesta.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3428/2006. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 3432/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
