ICCJ. Decizia nr. 3442/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3442/2006
Dosar nr. 7087/1/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 89 din 20 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 2879/CA/2005, a admis acţiunea formulată de reclamantul L.V. împotriva pârâtelor Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti şi Direcţia Regională Vamală Arad şi în consecinţă:
A anulat Ordinul nr. 70 din 26 ianuarie 2005, adresa nr. 8455 din 21 februarie 2005, emisă de pârâta I, adresa nr. 2644 din 8 februarie 2005, emisă de pârâta II şi a obligat pârâta I să-l reîncadreze pe reclamant pe funcţia publică de consilier superior, cu acordarea drepturilor salariale cuvenite funcţiei publice şi gradului profesional, precum şi la restituirea diferenţei dintre salariul cuvenit şi cel acordat conform ordinului anulat.
A obligat pârâta I să efectueze cuvenitele menţiuni în cartea de muncă a reclamantului şi a respins cererea faţă de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În justificarea cererilor formulate, reclamantul a arătat că pârâta Agenţia Naţională a Vămilor a avut obligaţia de a efectua reîncadrarea şi de a stabili salarizarea funcţionarilor publici până la 23 decembrie 2004 sau cel mai târziu 1 ianuarie 2005, dată la care ar fi trebuit ca funcţionarii publici din cadrul autorităţii vamale să beneficieze de salariile prevăzute în OUG nr. 92/2004.
Cum Ordinul nr. 70 din 26 ianuarie 2005 dispune cu începere de la 1 ianuarie 2005, încalcă principiul neretroactivităţii care se aplică şi actelor administrative, astfel că este nelegal şi aplicarea lui duce la situaţia în care în acelaşi interval de timp şi, anume, 1 - 26 ianuarie 2005, a avut grade profesionale diferite.
Mai susţine reclamantul că OUG nr. 92/2004 tratează problema reîncadrării şi salarizării funcţionarilor publici şi, cu toate că prin Legea nr. 161/2003 s-a trecut la un sistem unitar de funcţii pentru funcţionarii publici, prevede reîncadrarea acestora, stabilind alte criterii decât cele prevăzute în Ordinul nr. 218 din 2003, emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
OUG nr. 92/2004 nu stabileşte alte funcţii publice decât cele prevăzute de Legea nr. 161/2003, iar aplicarea prevederilor art. 6, şi funcţionarilor publici din cadrul instituţiilor sau autorităţilor publice ce au efectuat reîncadrarea potrivit Legii nr. 161/2003, ar fi nelegală, reclamantul apreciind că urmare a interpretării greşite a acestui act normativ a fost retrogradat în funcţia de inspector principal, ceea ce reprezintă o sancţiune administrativă.
Pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, întrucât prin ordinul atacat a fost pusă în aplicare OUG nr. 92/2004 care dispune o nouă reintegrare pentru toţi funcţionarii publici salarizaţi conform OUG nr. 82/2004, abrogând, totodată, conform art. 45 lit. c), orice alte dispoziţii contrare, deci şi reîncadrarea funcţionarilor publici efectuată în baza Legii nr. 161/2003 şi a Ordinului nr. 218/2003, al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, respectiv reîncadrările dispuse prin Ordinul nr. 1361 din 3 noiembrie 2004.
În anul 2004, reclamantul nu a deţinut funcţia de consilier superior, pentru care era necesară susţinerea unui concurs şi prin urmare, nici în grilele de salarizare nu a beneficiat de salariu corespunzător, aspecte ce se pot observa din carnetul de muncă.
S-a mai susţinut că în cazul în care, prin absurd, s-ar dispune anularea ordinului atacat, hotărârea nu ar putea fi pusă în executare, deoarece ar trebui abrogată Legea nr. 188/1999 şi OUG nr. 92/2004, acte normative în baza cărora reclamantul este reîncadrat şi salarizat.
Soluţia de admitere a acţiunii a avut la bază argumentele ce urmează.
Prin Ordinul nr. 70 din 26 ianuarie 2005, emis în baza OUG nr. 92/2004 şi a avizului nr. 744/2005 al pârâtei Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia publică de inspector, gradul profesional principal, treapta 1, cu un salariu de bază de 10.475.000 lei, de la 1 ianuarie 2005 şi de 11.482.800 lei, începând cu data de 1 octombrie 2005.
Ordinul a fost emis la data de 26 ianuarie 2005 şi a dispus măsuri privind reîncadrarea reclamantului începând cu data 1 ianuarie 2005.
Cum actul administrativ atacat este un act de autoritate, adică este emis în baza şi în vederea executării legii, acesta trebuie să îndeplinească cerinţele de legalitate, între care şi cea de neretroactivitate, adică să producă efecte numai pentru viitor, condiţie de valabilitate izvorâtă din principiul constituţional al neretroactivităţii, consacrat prin constituţie.
Întrucât ordinul încalcă acest principiu, este nul, astfel că cererea de anulare a acestuia se admite, dispunându-se şi anularea adreselor nr. 8455/2005, ce conţine răspunsul la contestaţia reclamantului şi nr. 2624/2005, prin care i s-a adus la cunoştinţă încadrarea dispusă prin ordin, ca acte eliberate în baza ordinului nelegal.
Din conţinutul cărţii de muncă a reclamantului, poziţiile 101-102, rezultă că prin aplicarea ordinului s-a dispus retrogradarea acestuia, având în vedere că potrivit sentinţei civile nr. 4923/2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, acesta a fost încadrat consilier superior, astfel că pârâta Agenţia Naţională a Vămilor va fi obligată să-l reîncadreze în funcţia deţinută anterior, admiţându-se şi cererile privind acordarea drepturilor salariale cuvenite.
Instanţa a mai reţinut că prin sentinţa nr. 4 din 17 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, devenită irevocabilă, s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia publică de consilier superior, conform deciziei nr. 1163/2003, emisă de pârâtă, cu acordarea drepturilor salariale decurgând din această încadrare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, prin Direcţia Regională Vamală Arad, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantul L.V., ca fiind neîntemeiată.
Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut că prima instanţă a apreciat în mod eronat că s-a încălcat principiul stabilităţii funcţiei publice, reîncadrarea reclamantului realizându-se ca urmare a punerii în aplicare a OUG nr. 92/2004, cu respectarea prevederilor art. 6, 7 şi 37 din acest act normativ, după obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, conform art. 43 alin. (2).
S-a precizat că demersurile necesare obţinerii avizului au fost înaintate în termenul legal, însă procedura de emitere s-a prelungit din motive obiective până la 21 ianuarie 2005, astfel încât ordinul a fost emis la 26 ianuarie 2005, dar cu începere de la 1 ianuarie 2005, dat fiind caracterul imperativ al dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă care impuneau aplicarea acestui act normativ începând cu data intrării lui în vigoare.
Au fost reiterate toate aspectele invocate în apărare pentru judecata în fond, în faţa primei instanţe prezentându-se cronologic măsurile privind reîncadrarea funcţionarilor publici, inclusiv a reclamantului, luate în baza actelor normative adoptate în materie, în succesiunea lor în timp, recurenta apreciind că acestea nu au fost analizate temeinic, sentinţa atacată fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
S-a precizat astfel că reclamantul a fost încadrat la 14 octombrie 1993 în funcţia de referent de specialitate II, iar în baza Legii nr. 188/1999 a fost reîncadrat în funcţia de specialitate A II. Urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 161/2003 şi a Ordinului nr. 218/2003 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici au fost emise deciziile nr. 1155 - 1163 din 15 iulie 2003, reclamantul fiind reîncadrat la gradul de inspector principal. Aceste decizii au fost revocate prin Decizia nr. 1264 din 14 august 2003, iar prin deciziile nr. 1265 şi nr. 1266 din 14 august 2003 s-a realizat o nouă reîncadrare a funcţionarilor publici din cadrul Direcţiei Regionale Vamale şi unităţilor din subordine, reclamantul fiind reîncadrat în funcţia de inspector asistent corespunzător categoriei A, clasa II, grad 1.
Funcţionarii publici nemulţumiţi, inclusiv reclamantul, au atacat aceste decizii, solicitând anularea lor şi menţinerea primelor decizii, ca fiind legal emise.
Prin sentinţa nr. 4/2005 a Curţii de Apel Timişoara, s-a dispus, într-adevăr, reîncadrarea reclamantului potrivit deciziei nr. 1163/2003, cu acordarea drepturilor salariale echivalente pe anul bugetar 2004. Cum pentru anul 2005 se realizase deja o altă reîncadrare, această hotărâre a fost atacată cu recurs, numai în ceea ce priveşte plata drepturilor salariale, dispoziţia referitoare la reîncadrarea privind numai anul 2004, astfel încât recursul ar fi fost apreciat ca fără obiect sub acest aspect.
În luna noiembrie 2004 a fost emis Ordinul nr. 1519 care a avut ca temei juridic sentinţa civilă nr. 4923 din 15 noiembrie 2004 în care s-a menţinut reîncadrarea reclamantului conform deciziei nr. 1163/2003, în funcţia de inspector principal, ordin anulat ulterior de instanţa competentă.
S-a susţinut, de asemenea, că prevederile art. 6-8 din OUG nr. 92/2004 se aplică şi în cazul funcţionarilor publici ale căror raporturi de muncă au fost suspendate şi s-a învederat faptul că pentru anul 2006, toţi funcţionarii publici au fost reîncadraţi potrivit gradelor profesionale specifice fiecăruia, reclamantul fiind reîncadrat în funcţia publică de inspector, clasa I, grad profesional principal, treapta 1 şi salarizat corespunzător.
Recursul este fondat.
Analizând şi lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materie şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în speţă este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legii, pentru următoarele consideraţiuni.
Prin OUG nr. 92/2004, au fost reglementate drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase şi grade profesionale şi salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanţa şi complexitatea atribuţiilor din fişa postului.
Potrivit art. 6 alin. (1) - (9) din OUG nr. 92/2004, reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie în grade profesionale şi trepte de salarizare se efectuează în raport cu salarizarea pe care o aveau conform OUG nr. 82/2004.
Art. 7 din acelaşi act normativ, respectiv OUG nr. 92/2004, a prevăzut salarizarea funcţionarilor publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit OUG nr. 82/2004 şi cu gradele corespunzătoare funcţiilor de conducere, la care se adaugă indemnizaţiile de conducere.
Cu adresa nr. 2644 din 8 februarie 2005, Direcţia Regională Vamală Arad i-a comunicat reclamantului faptul că, potrivit Ordinului nr. 70 din 26 ianuarie 2005 al Secretarului de Stat al Autorităţii Naţionale a Vămilor Bucureşti, emis în baza prevederilor OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005 şi a avizului favorabil al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 744 din 21 ianuarie 2005, privind reîncadrarea funcţionarilor publici din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, a fost reîncadrat în funcţia publică de execuţie inspector, clasa I, grad profesional principal, treapta 1, cu un salariu de bază de 10.475.000 lei, de la 1 ianuarie 2005 şi de 11.482.800 lei, de la 1 februarie 2005.
Înalta Curte reţine că prin Ordinul Agenţiei Naţionale a Vămilor nr. 70/2005, aplicabil tuturor funcţionarilor publici din sistemul vamal şi contestat în cauză numai de către reclamant, nu s-au încălcat prevederile legale incidente, acesta fiind emis, dimpotrivă, cu respectarea şi în aplicarea întocmai a prevederilor OUG nr. 92/2004, mai sus indicate.
Ordinul atacat nu aduce atingere principiului stabilităţii funcţiei publice, cum greşit a reţinut instanţa de fond, în condiţiile în care reîncadrarea s-a dispus şi a fost rezultatul aplicării OUG nr. 92/2004, ale cărei prevederi nu au fost declarate neconstituţionale urmare a sesizării Curţii Constituţionale pe acest aspect.
Curtea Constituţională a indicat în deciziile emise, în ceea ce priveşte art. 6 din OUG nr. 92/2004, că atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru viitor, tot prin lege, după cum s-a întâmplat în cazul OUG nr. 92/2004, încadrarea în categorii clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici fiind, de altfel, opţiunea liberă a legiuitorului, fără a reprezenta o retrogradare.
În fine, în opinia Înaltei Curţi este lipsită de temei şi concluzia instanţei de fond, în sensul că ordinul atacat ar retroactiva, indicarea datei de 1 ianuarie 2005 fiind conformă cu dispoziţiile legale, în condiţiile în care OUG nr. 92/2004 a reglementat reîncadrarea şi salarizarea funcţionarilor publici pentru anul 2005.
În consecinţă, reţinând că ordinul atacat a fost emis în concordanţă cu dispoziţiile OUG nr. 92/2006, pentru consideraţiunile mai sus expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 pct. 1 şi 3, coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, modificând în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Arad, împotriva sentinţei civile nr. 89 din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul L.V., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3437/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3443/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
