ICCJ. Decizia nr. 3436/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3436/2006
Dosar nr. 3018/1/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 8 din 13 ianuarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 1418/A/2005, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. 8 din 4 octombrie 2005, emisă de intimată şi procesul-verbal al inspecţiei de audit nr. 5083 din 4 aprilie 2003.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Salariul de bază pentru personalul cu funcţii de conducere este cel corespunzător funcţiei de execuţie, gradului sau treptei profesionale, la care se adaugă o indemnizaţie de conducere, diferenţiată în raport cu complexitatea şi răspunderea ce revine funcţiei de conducere potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 154/1998.
Funcţiile publice de conducere din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice sunt prevăzute în anexa la Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
Potrivit poziţiei IV lit. A) pct. 2 din anexa la această lege, funcţia deţinută de reclamantă - secretar al comunei, este funcţie de conducere.
Faţă de starea de fapt rezultată din probele administrate în cauză şi necontestate de pârâtă, rezultă că în perioada controlată, reclamanta a îndeplinit funcţia de secretar la Primăria comunei Iloviţa, aşa încât în temeiul prevederilor legale arătate este îndreptăţită la acordarea indemnizaţiei de conducere, situaţie în care Decizia emisă de pârâtă, cât şi procesul-verbal întocmit de Inspecţia de audit sunt nelegale. S-a constatat, de asemenea, că în raport cu data înregistrării dosarului în care s-a pronunţat Decizia nr. 3805 din 14 iunie 2005, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus trimiterea cauzei la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, pentru soluţionarea pe fond a plângerii formulată de C.M. împotriva procesului-verbal de audit, respectiv 5 octombrie 2005, emiterea deciziei la 24 octombrie 2005 s-a făcut în termenul legal de 30 de zile prevăzut de OG nr. 119/1999.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, solicitând casarea ei şi, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii reclamantei, cu consecinţa menţinerii deciziei nr. 8 din 4 octombrie 2005 şi a procesului-verbal de inspecţie nr. 5083 din 4 aprilie 2003.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de fond nu a interpretat corect prevederile art. 8 din Legea nr. 154/1998, beneficiarii indemnizaţiei de conducere putând fi, conform acestui text, numai persoanele care au ca funcţie de bază o funcţie de execuţie, dar ocupă şi funcţii de conducere, categorie expres prevăzută în Anexa nr. IX şi în care nu se regăseşte şi funcţia de secretar.
De asemenea, întrucât la nivelul localităţii Iloviţa în perioada controlată nu s-au derulat programe/proiecte prevăzute în programul de activitate al instituţiei respective, reclamantei nu îi sunt aplicabile nici dispoziţiile alin. (4) al aceluiaşi text de lege, iar adresa emisă de Agenţia Naţională a funcţionarilor publici este irelevantă, câtă vreme nu are puterea unui act normativ care să modifice Legea nr. 154/1998.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele dosarului, susţinerile recurentei, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, căruia îi pot fi circumscrise şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind dat nici un motiv care să impună modificarea sau casarea, ei, pentru consideraţiunile arătate în continuare
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, prin organele de inspecţie de audit, a verificat legalitatea acordării indemnizaţiei de conducere pentru secretarul Primăriei Iloviţa pe perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2002, iar prin procesul-verbal nr. 5083 din 4 aprilie 2003 a reţinut că reclamantei i s-a plătit nelegal indemnizaţia de 45% din salariu, impunându-se recuperarea sumelor acordate în plus.
Soluţionând pe fond contestaţia reclamantei împotriva acestui proces-verbal, în conformitate cu dispoziţiile deciziei nr. 3805 din 16 iunie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 1004/2005, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi a reţinut legalitatea constatărilor organului de inspecţie, întrucât funcţia de secretar nu este prevăzută în Anexa nr. IX a Legii nr. 154/1998, pentru a putea beneficia de indemnizaţia de conducere de până la 45%.
S-a apreciat că motivaţiile formulate în contestaţie referitoare la Nota nr. 9127 din 4 septembrie 2001 a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, sunt neîntemeiate, pentru considerentele reiterate în cererea de recurs şi, prin urmare, prin Decizia nr. 8 din 4 octombrie 2005 s-a adoptat soluţia respingerii contestaţiei.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 154/1998, salariul de bază pentru personalul cu funcţii de conducere este cel corespunzător funcţiei de execuţie, gradului sau treptei profesionale, la care se adaugă o indemnizaţie de conducere, diferenţiată în raport cu complexitatea şi răspunderea ce revin funcţiei de conducere.
Deşi Legea nr. 154/1998 nu a prevăzut expresiss verbis dreptul secretarilor unităţilor administrativ - teritoriale la o indemnizaţie de conducere, coroborând prevederile textului mai sus indicat cu cele ale Legii nr. 188/1999, în forma în vigoare pe perioada controlului, privind Statutul funcţionarilor publici, potrivit cărora secretarul comunei, funcţie deţinută de reclamantă, este funcţie publică de conducere, prima instanţă a reţinut în mod corect nelegalitatea actelor atacate, soluţia de admitere a acţiunii fiind întru-totul justificată.
O altă interpretare nu ar fi conformă cu spiritul legii, întrucât ar consacra o situaţie incorectă în sensul că unui funcţionar de rang inferior i s-ar conferi drepturi mai mari decât unui funcţionar cu rang superior, aceşti funcţionari publici de conducere coordonând activitatea altor funcţionari publici cărora legea le recunoaşte acest drept.
Calitatea de funcţionar public, de conducere a secretarului comunei, este prevăzută şi de art. 83 din Legea nr. 215/2001 şi art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea 188/1999, în forma republicată, iar Anexa nr. IX a Legii nr. 154/1998 a fost abrogată expres prin art. 15 din OUG nr. 24/2000.
Prin urmare, în temeiul art. 312 pct. 1 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mehedinţi împotriva sentinţei nr. 8 din 13 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3435/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3437/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
