ICCJ. Decizia nr. 3435/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3435/2006
Dosar nr. 2319/1/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 180 din 16 decembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. 6113/2005, a fost respinsă, ca nefondată, cererea numitei SC B.T. SRL Târgovişte, de anulare în parte a Ordinului nr. 552 din 14 aprilie 2005, emis de pârâta autoritate Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în mod concret a Anexei nr. 1 la ordin, pct. 2, care prevede că, în funcţie de structura parcului auto, se acordă 10 puncte pentru fiecare autovehicul aflat în proprietate şi tot 10 puncte pentru cel deţinut cu contract de leasing.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin textul din ordin atacat nu a fost încălcat vreun drept sau interes legitim al reclamantei, astfel cum sunt definite în Legea nr. 554/2004.
A considerat instanţa că acel mod de stabilire a punctajului pentru acordarea licenţei de transport se aplică tuturor operatorilor care participă la licitaţii, fără ca prin aceasta să denote că s-au încălcat drepturile sau interesele reclamantei.
A apreciat instanţa că pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, ca autoritate de stat în domeniul transporturilor, a emis ordinul în limitele stricte ale competenţei sale, conform art. 12 din OG nr. 19/1997, iar criteriile de evaluare şi punctaj stabilite de ea nu încalcă dispoziţiile legale în vigoare şi nici vreun drept al reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă, reclamanta, cererea fiind legal timbrată.
1. În motivarea cererii, recurenta susţine că acţiunea sa a vizat nelegalitatea ordinului atacat, întrucât a fost publicat în Monitorul Oficial, după 32 de zile de la afişarea „Metodologiei de atribuire a licenţelor de execuţie pentru traseu" (metodologia afişată la 18 martie 2005, ordinul publicat la 21 aprilie 2005), Consideră recurenta că astfel s-a intervenit în desfăşurarea licitaţiei prin modificarea criteriilor de punctare, astfel încât o parte dintre operatori să nu mai poată face achiziţii în leasing până la data de referinţă 4 mai 2005.
2. Arată recurenta că în forma veche a „Normelor", aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001 al M.L.P.A.T.L. se acordă un punctaj diferit pentru autovehiculele proprietate şi cele în leasing, de 10 şi, respectiv, 7 puncte, ceea ce era echitabil şi încuraja investiţiile private în domeniul transporturilor.
3. În fine, susţine recurenta, că prin noul ordin este prejudiciat nu numai călătorul, ci şi întreprinderile mici şi mijlocii, care vor dispărea astfel din sfera serviciilor de transport şi este distrusă concurenţa, operatorii care uzează la operaţiuni de leasing nemaiputând fi concuraţi cu şanse reale de către ceilalţi. În acest sens invocă recurenta, dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 133/1999, privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, care interzic „măsurile sau actele care au ca scop sau ca efect discriminarea în defavoarea întreprinderilor mici şi mijlocii sau în defavoarea întreprinderilor nou-create, pe criterii de vechime sau dimensiuni", apreciind că ordinul atacat contravine acestor dispoziţii.
Recursul nu se fondează.
1. În măsura în care procedura de atribuire a licenţelor s-a desfăşurat nelegal, din orice motive, inclusiv cel invocat de reclamantă, recurenta poate contesta desfăşurarea atribuirii prin acţiune separată, în care vor fi analizate toate aspectele formale şi de fond ale procedurii speciale.
2. Leasingul este, potrivit OG nr. 51/1997, o operaţiune comercială prin care locatorul transmite pe o perioadă determinată, dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, către utilizator, contra unei rate de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing, locatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul.
Aşadar, în contractul de leasing utilizatorul încheie actul de regulă, cu scopul declarat de a deveni proprietar.
Aşa fiind, se poate constata că dispoziţia anterioară a „Normelor" care prevedea, în Anexa nr. 11, acordarea a doar 7 puncte pentru autovehiculele deţinute de un operator în leasing reprezenta o veritabilă discriminare a acestor operatori faţă de cei care aveau în proprietate autovehiculele.
Or, noul ordin a remediat această discriminare, acordând punctaj egal (10 puncte) ambelor categorii de operatori.
3. În măsura în care întreprinderile mici şi mijlocii au ca obiect de activitate serviciile de transport de persoane, este de presupus că operaţiunile de leasing le vor fi mai accesibile decât contractul de vânzare-cumpărare a autovehiculelor.
Aşa fiind, nu se poate considera că ordinul atacat, prevăzând un punctaj egal pentru ambele forme de dobândire, ar contraveni Legii nr. 133/1999, întrucât stimulează ambele forme şi atribuie achiziţiei pe bază de leasing, mai convenabilă firmelor cu venituri mici, acelaşi regim cu achiziţia prin cumpărare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B.T. SRL Târgovişte împotriva sentinţei nr. 180 din 16 decembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3432/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3436/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
