ICCJ. Decizia nr. 3458/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Contestatorul A.S. a înregistrat la data de 4 aprilie 2006, pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție, o contestație în anularea deciziei civile nr. 952 din 21 martie 2006, pronunțată de această instanță, în dosarul nr. 3085/2005 (nr. 12721/1/2005), solicitând casarea acesteia, precum și a altor decizii anterior pronunțate, motivat de faptul că în mod greșit parte din ele au fost respinse ca inadmisibile, iar o alta, ca tardiv introdusă.
în esență, prin motivele dezvoltate, depuse la 13 iunie 2006, în susținerea contestației în anulare de față, contestatorul, invocând prevederile art. 318, 319, 320 și 321 C. proc. civ., a arătat că tinde la rejudecarea recursului și pe fond, la admiterea acțiunii sale inițiale, de calculare legală a pensiei pentru limită de vârstă.
Din actele dosarului, înalta Curte a reținut că prin decizia nr. 952 din 21 martie 2006, ce formează obiectul prezentei contestații în anulare, această instanță a respins, ca inadmisibilă, o contestație în anulare anterioară, formulată de același contestator, reținând în esență, că respectiva cale de atac fusese exercitată împotriva unei decizii prin care o altă contestație în anulare (decizia nr. 4338 din 16 septembrie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal) fusese respinsă ca inadmisibilă.
Și prezenta contestație în anulare, formulată pe temeiul prevederilor art. 317-320 C. proc. civ., este inadmisibilă.
Astfel după cum înalta Curte a stabilit și prin deciziile pronunțate anterior, în condițiile în care contestatorul a înțeles să atace cu o nouă contestație, deciziile prin care o astfel de cale extraordinară de atac fusese deja soluționată, nu poate fi acceptată teza admisibilității susținută de contestator. A proceda astfel, ar echivala cu acceptarea exercitării fără limită a acestei căi extraordinare de atac, în afara scopului și a limitelor concepute și prevăzute de art. 317-321 C. proc. civ.
Conform prevederilor legale invocate, respectiv a art. 320 alin. (3) C. proc. civ., este de reținut, pe de o parte, că hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac, ca și hotărârea atacată, iar pe de alta, potrivit art. 321 C. proc. civ., nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
De altfel, motivele reale de nemulțumire, reiterate de contestator și în prezenta contestație vizează de fapt soluția pronunțată de înalta Curte asupra recursului formulat de acesta împotriva sentinței civile inițiale, nr. 1228 din 17 decembrie 2003 și soluționat prin decizia nr. 3976 din 19 noiembrie 2003. De la data pronunțării respectivei decizii, din anul 2003, contestatorul a mai formulat patru contestații în anulare, aceasta fiind a cincea, exercitată împotriva ultimei decizii, nr. 952 din 21 martie 2006, prin care, de asemenea, s-a reținut inadmisibilitatea căii de atac exercitate și care, pentru cele învederate, urmează a primi aceeași rezolvare, conformă cu prevederile legale incidente.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3527/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3465/2006. Contencios → |
|---|
