ICCJ. Decizia nr. 3511/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 15 septembrie 2006, reclamantul A.T., în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat, în contradictoriu cu Administrația Prezidențială, suspendarea executării Decretului prezidențial nr. 1098 din 12 septembrie 2006, precum și a actului administrativ emis de Președintele României în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (31) din Legea nr. 115/1999, republicată, privind încuviințarea propunerii Comisiei speciale de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 1681, 246 și 248 C. pen.
în motivarea cererii, reclamantul a susținut că la nivelul comisiei speciale i-au fost nesocotite drepturile procedurale, în sensul că aceasta nu și-a verificat competența, nu a soluționat excepțiile invocate și nu a solicitat Parchetului, comunicarea actelor premergătoare, situație în care hotărârea președintelui, asupra raportului întocmit de aceasta, fără a verifica îndeplinirea condițiilor de legalitate, ca și decretul de suspendare din funcție, reprezintă acte emise cu exces de putere care, odată puse în executare, pot afecta grav activitatea Ministerului Apărării Naționale.
Prin sentința civilă nr. 2042 din 27 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare, reținând, în esență, că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în ce privește "cazul bine justificat", cât și "paguba iminentă".
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, A.T., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Recurentul a invocat într-o primă critică nemotivarea hotărârii, în opinia sa, considerentele nefiind de natură să susțină soluția de respingere a cererii de suspendare, în special a celei ce viza actul administrativ întemeiat pe dispozițiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 115/1999.
A mai susținut că hotărârea este rezultatul aplicării greșite a legii, atâta timp cât din materialul probator administrat în cauză a rezultat: neefectuarea de acte premergătoare de către organele de urmărire penală, prin care să se stabilească existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni și comiterea acestora în exercitarea mandatului de membru al guvernului; nelegala sesizare a Comisiei speciale; refuzul acesteia de a-și verifica competența; exercitarea de către emitentul celor două acte, a dreptului de apreciere nemotivat, în afara competențelor reale efective prevăzute în ipoteza constituțională; toate acestea fiind suficiente dovezi de nelegalitate a actelor administrative contestate și care justificau încuviințarea suspendării în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică.
în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorităților publice care au emis actul, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond".
Astfel fiind, este evident că suspendarea executării unui act administrativ, măsură vremelnică și provizorie, nu se poate dispune decât în cazuri "bine justificate", ceea ce presupune ca motivele invocate să fie de natură să producă la o primă vedere, puternice îndoieli asupra legalității actului administrativ, precum și pentru a preveni o "pagubă iminentă", ireparabilă, de care reclamantul să fie amenințat prin executarea actului.
în speță, prin Decretul nr. 1098 din 12 septembrie 2006, Președintele României a dispus suspendarea reclamantului-recurent din funcția de ministru al apărării naționale, în temeiul dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Constituție și art. 21 din Legea nr. 115/1999 privind răspunderea ministerială.
Solicitând suspendarea executării acestei măsuri, reclamantul a invocat aspecte de nelegalitate ale actelor administrative contestate pe care în mod corect instanța fondului nu le-a putut asimila cu acele cazuri bine justificate avute în vedere de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ele putând fi analizate numai în condițiile acțiunii în anulare, fiind aspecte ce țin de fondul acesteia.
Mai mult, cum în cauză suspendarea din funcție a reclamantului, materializată prin Decretul nr. 1098/2006, singurul act, de altfel, producător de efecte juridice, a intervenit în urma formulării cererii de urmărire penală - prerogativa conferită Președintelui României de Constituție [art. 109 alin. (2)], legal și temeinic s-a considerat că nu s-a făcut dovada existenței unor elemente de natură să creeze o puternică îndoială asupra legalității acesteia care să justifice suspendarea executării.
Nici faptul că urmărirea penală s-a finalizat într-o primă fază, nu poate fi considerată "caz justificat" pentru admiterea cererii de suspendare, ea nefiind definitivată în condițiile art. 2781C. proc. pen.
în fine, condiția cumulativă pentru aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este și cea a dovedirii existenței unei pagube iminente, de neînlăturat, pe care reclamantul ar suporta-o în situația executării actului administrativ.
Cum în acest sens, susținerile reclamantului-recurent, privind consecințele grave prin perturbarea activității Ministerului Apărării Naționale, nu au fost probate cu dovezi certe care să formeze o convingere fermă, legal și temeinic instanța fondului le-a respins, considerând, astfel, neîndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
în ce privește critica vizând nemotivarea hotărârii, de asemenea, a fost respinsă ca nefondată, având în vedere că față de obiectul acțiunii, instanța fondului a avut a se pronunța asupra îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 14, în raport cu motivele invocate de reclamant, ceea ce rezultă, de altfel, din considerentele hotărârii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3541/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3527/2006. Contencios → |
|---|
