ICCJ. Decizia nr. 3480/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3480/2006
Dosar nr. 34357/2/2005
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 24 octombrie 2006, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 15343/661 din 30 august 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinţii săi au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două ţări la data de 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 16 ianuarie 1942.
Prin sentinţa civilă nr. 133 din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate pentru perioada 16 ianuarie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză fac dovada strămutării tatălui reclamantei, din comuna Cociular, judeţul Durostor (Bulgaria), în comuna Babadag, judeţul Tulcea, în septembrie 1940, an în care acesta s-a căsătorit, reclamanta, născându-se pe teritoriul României.
În consecinţă, instanţa de fond a apreciat ca fiind aplicabil în speţă dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât efectele strămutării s-au extins asupra tuturor membrilor familiei, inclusiv asupra celor născuţi ulterior şi care sunt obligaţi să trăiască în localitatea unde părinţii au fost repatriaţi.
De asemenea, a fost obligată pârâta, în baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.000.000 ROL către reclamantă, constatând culpa celei dintâi, care, prin atitudinea sa, a determinat partea potrivnică să intenteze acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că cele două condiţii impuse beneficiarilor legii - persecuţia din motive etnice, cu consecinţa strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu - nu sunt întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta s-a născut şi a trăit tot timpul pe teritoriul Statului român.
Un alt argument în susţinerea recursului a fost acela că dispoziţiile legii nu fac referire în mod expres la copii născuţi în perioada refugiului sau a strămutării părinţilor, singura categorie de moştenitori prevăzută în mod expres de lege fiind soţul supravieţuitor.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2., persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme, cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerinţele Legii nr. 189/2000.
Faţă de aceste considerente, constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ. nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 133 din 23 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3479/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3481/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
