ICCJ. Decizia nr. 3554/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3554/2006
Dosar nr. 38378/2/2005
Şedinţa publică din 24 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 15483/743 din 31 octombrie 2005 şi, totodată, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 11 octombrie 1943 - 6 martie 1945, fiind născut în perioada de refugiu a părinţilor săi.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, care atestă că familia acestuia a făcut obiectul schimbului de populaţie, ca urmare a aplicării Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova, în 7 septembrie 1940.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 396 din 22 februarie 2006, Curtea de Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 15483 din 31 octombrie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată pentru perioada 11 octombrie 1943 - 6 martie 1945.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a dovedit, prin probele administrate, că s-a născut la 11 octombrie 1943, în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi, respectiv comuna Dealu, localitatea Sarighiol de Deal, raionul Istria, ca urmare a Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, considerând-o nelegală şi netemeinică, arătând că în mod greşit s-a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului, deoarece acesta s-a născut după 3 ani de la semnarea Tratatului de la Craiova, iar Legea nr. 189/2000 nu îi prevede ca beneficiari, pe moştenitorii celor care de drept ar fi putut beneficia de prevederile acestei legi, singurii care pot beneficia sunt numai soţii supravieţuitori, însă numai dacă nu s-au căsătorit după decesul titularului.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta, începând cu data naşterii sale, 11 octombrie 1943, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 396 din 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3553/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3555/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
