ICCJ. Decizia nr. 3555/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3555/2006
Dosar nr. 38570/2/2005
Şedinţa publică din 24 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 decembrie 2005, D.I. a solicitat ca, în contradictoriu cu Serviciul de Informaţii Externe, să se dispună anularea Ordinului nr. M.P./07594 din 15 noiembrie 2005, prin care directorul acestui serviciu l-a trecut în rezervă, la propunerea Consiliului de judecată, fără pensie militară, ca nelegal.
De asemenea, reclamantul a cerut obligarea autorităţii publice pârâte să-l repună în funcţia şi gradul militar de colonel, avute anterior emiterii actului administrativ supus controlului jurisdicţional.
Prin sentinţa civilă nr. 341 din 15 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca prematur formulată. Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, deoarece reclamantul nu a făcut dovada exercitării acţiunii administrative prealabile, ca o condiţie necesară, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ. Că, întrucât dispoziţiile acelui articol sunt de ordine publică, iar la data sesizării curţii, dreptul la acţiune al reclamantului nu era născut, excepţia de prematuritate invocată de partea adversă trebuie admisă, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Comisariatul pentru Societatea Civilă, în calitate de mandatar al reclamantului D.I.
Recurentul a susţinut că prima instanţă a soluţionat litigiul, fără a intra în cercetarea fondului şi a examina apărările sale formulate sub forma mai multor excepţii. Că, excepţia ridicată în legătură cu calitatea de reprezentant al Direcţiei Juridice S.I.F. are natura unei excepţii de ordine publică, de drept comun, prioritară celei invocate de pârât şi a cărei admitere ar fi condus la constatarea lipsei de valabilitate a tuturor actelor juridice emise de acesta.
În opinia sa, excepţia de prematuritate trebuia respinsă, având în vedere faptul că prin două contestaţii adresate directorului S.I.E., la data de 29 octombrie 2005 şi, respectiv, Preşedintelui României, la data de 13 decembrie 2005, şi-a exprimat nemulţumirea faţă de măsura trecerii sale în rezervă.
În sfârşit, recurentul a precizat că ulterior a primit, cu adresa nr. 17604 din 15 martie 2006, răspunsul S.I.E cu privire la contestaţia formulată împotriva Ordinului nr. M.P./07594/2005, pe care îl contestă şi îl consideră netemeinic.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.
În conformitate cu dispoziţiile cuprinse în alin. (4) al aceluiaşi articol, plângerea prealabilă formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
În speţă, curtea de apel a reţinut în mod corect că acţiunea introdusă de reclamant este prematură, deoarece acesta a admis că prin documentul adresat directorului S.I.E., la 29 octombrie 2005, sub nr. RT/079/1160, a contestat raportul consiliului de judecată, care este un act premergător ordinului de trecere în rezervă.
Pe de altă parte, memoriul înaintat la Preşedintele României a fost înregistrat sub nr. 43234 din 13 decembrie 2005, cu numai o zi înainte de sesizarea instanţei de judecată, care s-a realizat fără a se aştepta comunicarea unui răspuns în termenul legal din partea autorităţii publice mai sus menţionată.
Semnificativă este şi împrejurarea că legalitatea ordinului de trecere în rezervă a fost contestată de D.I., în cadrul unei noi acţiuni care formează obiectul dosarului nr. 4855/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, cu termen de judecată la data de 31 octombrie 2006.
Admiţând, aşadar, excepţia de prematuritate invocată de pârât, prin întâmpinare şi respingând, pentru acest motiv, acţiunea, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, care urmează a fi menţinută prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisariatul pentru Societatea Civilă, în reprezentarea lui D.I., împotriva sentinţei civile nr. 341 din 15 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3554/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3556/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
