ICCJ. Decizia nr. 3561/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3561/2006
Dosar nr. 6164/1/2006
Şedinţa publică din 24 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 februarie 2004, T.S. a solicitat ca, în contradictoriu cu Inspectoratul de Protecţie a Mediului Constanţa să se dispună anularea deciziei nr. 6 din 23 februarie 2001, prin care a fost eliberat din funcţia de consilier, categoria A, clasa 4 gradul I, ca nelegală.
De asemenea, a cerut obligarea autorităţii publice pârâte la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada 23 februarie 2000 - 23 februarie 2003, în cuantum de 300.000.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 357/CA din 28 iulie 2005, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia invocată de pârâtă şi pe cale de consecinţă, a respins acţiunea, ca tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul T.S.
La termenul din 9 februarie 2006, prin încheiere, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a dispus conform art. 2441 C. proc. civ., suspendarea judecăţii recursului.
Instanţa de recurs a motivat că soluţia respectivă se impune în raport cu înscrisurile prezentate de recurent, cu care s-a dovedit existenţa pe rolul Tribunalului Constanţa, a unei acţiuni introduse de el împotriva Agenţiei de Mediu Constanţa, având ca obiect „obligaţia de a face".
S-a apreciat, totodată, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2441 C. proc. civ., pentru suspendarea judecăţii recursului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Constanţa.
Recurenta a susţinut că suspendarea judecăţii recursului declarat în cauză a fost dispusă cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii. Că, în realitate, la momentul formulării cererii de suspendare nu exista o nouă acţiune, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, ci doar intenţia reclamantului T.S. de a introduce o astfel de acţiune.
Noua acţiune a fost înregistrată la grefa tribunalului în chiar ziua şedinţei de judecată din 9 februarie 2006, după solicitarea suspendării judecăţii recursului în litigiul de faţă.
Pe de altă parte, nu s-a demonstrat câtuşi de puţin faptul că dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care, face obiectul unei alte judecăţi, pentru a se justifica măsura suspendării.
Criticile sunt întemeiate.
Din încheierea de şedinţă recurată, rezultă că la termenul din 9 februarie 2006, avocatul recurentului T.S. a solicitat suspendarea judecăţii recursului, întrucât pe rolul Tribunalului Constanţa exista o acţiune având ca obiect „obligaţia de a face" şi care vizează aceleaşi părţi. El a anexat copia unei asemenea acţiuni care, însă, nu conţine nici o rezoluţie de primire şi nici menţiunea înregistrării ei la instanţa de judecată competentă.
Această acţiune are ca obiect, cererea reclamantului T.S., pentru obligarea pârâtelor Agenţia de Protecţia Mediului Constanţa şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, de a prezenta adresele privind ofertele posturilor şi modalităţile de ocupare a lor, precum şi la plata unor despăgubiri materiale şi morale în sumă totală de 900.000.000 lei.
Certificatul eliberat de Tribunalul Constanţa, şi depus ulterior, atestă înregistrarea noii acţiuni în chiar ziua şedinţei de judecată, dar după formularea de către avocatul recurentului, a cererii de suspendare.
Este evident că în condiţiile date, instanţa de recurs a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a suspendat judecata recursului într-o cauză în legătură cu care nu a existat, la momentul formulării cererii, nici o acţiune înregistrată pe rolul altei instanţe şi a cărei rezolvare ar putea influenţa în vreun fel, dezlegarea ce urmează a fi dată pricinii de faţă.
Ţinând seama de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul şi va dispune casarea încheierii atacate, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia pentru Protecţia Mediului Constanţa împotriva încheierii din 9 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza, pentru continuarea judecăţii, Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3560/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3562/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
