ICCJ. Decizia nr. 3563/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3563/2006
Dosar nr. 6249/1/2006
Şedinţa publică din 24 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin declinare de la Tribunalul Iaşi, reclamantul C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, obligarea acesteia să-i întocmească Decizia de plată şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 8 mai 1952 - 4 septembrie 1955, cât a fost obligat să efectueze stagiul militar în detaşamentele de muncă forţată în cadrul fostului Minister al Forţelor Armate, la U.M. nr. 04725 Ploieşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat Casei Judeţene de Pensii Iaşi, cu cerere la 8 iunie 2005, aceasta răspunzându-i cu adresa nr. 9361 din 1 iulie 2005, în sensul că nu i se recunosc drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, deşi a fost oprimat din anul 1048, când îşi efectua studiile gimnaziale şi continuând cu munca forţată pe care a prestat-o în U.M. nr. 057 - construcţii.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi copia livretului militar, arătând că în perioada 8 mai 1952 - 4 septembrie 1955, a satisfăcut stagiul militar în detaşamentele de muncă forţată din cadrul Ministerului Forţelor Armate şi că în mod greşit Comisia i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 19/CA din 10 februarie 2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că reclamantul a solicitat, prin cererea depusă la Tribunalul Iaşi, acordarea drepturilor ce i se cuvin potrivit Legii nr. 309/2002.
Curtea de apel a mai reţinut că recurentul nu a înţeles să-şi modifice petitul acţiunii în acest sens, solicitând admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că a făcut demersurile legale pe calea contenciosului administrativ, deoarece era îndreptăţit să fie încadrat în dispoziţiile Legii nr. 309/2002.
Recurentul a mai susţinut, în motivele de recurs, că a făcut dovada recrutării şi, totodată, că a fost folosit ca manipulator - materiale în cadrul detaşamentului de muncă forţată.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile legii persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961".
Textul art. 1 din lege, prin modalitatea de redactare, nu este de natură să permită realizarea unor interpretări străine de raţiunile avute în vedere de legiuitor, fiind evident faptul că beneficiul prevederilor legii se acordă numai cetăţenilor români care au satisfăcut stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, dar nu şi celor care au efectuat stagiul militar la unităţi aparţinând Ministerului Forţelor Armate din acea perioadă.
În speţă, este de necontestat faptul că reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M. nr. 04725 Ploieşti care nu făcea parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Curtea apreciază că, în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, în sensul că reclamantul nu a urmat procedura expres prevăzută de această lege, şi mai mult acesta nu a înţeles să-şi modifice petitul acţiunii, în sensul prevederilor art. 6 alin. (5), potrivit cărora: „hotărârile comisiilor pentru aplicarea Legii nr. 309/2002 din cadrul Casei Judeţene de Pensii pot fi atacate potrivit legii contenciosului administrativ", instanţa nefiind abilitată a proceda ea însăşi la stabilirea unor astfel de drepturi.
Astfel fiind, faţă de cele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva sentinţei civile nr. 19/CA din 20 februarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3562/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3564/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
