ICCJ. Decizia nr. 3564/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3564/2006
Dosar nr. 6329/1/2006
Şedinţa publică din 24 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 151 din 30 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, judecând cauza de fond după casare, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.N., în calitate de soţ supravieţuitor al defunctei D.A., decedată la 1 august 2002, a anulat Decizia de revizuire nr. 61139 din 10 mai 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de soţ supravieţuitor al decedatei D.A. şi, totodată, să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iunie 2005. Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că într-o primă fază procesuală, reclamantul, adresându-se Casei Judeţene de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a solicitat recunoaşterea calităţii de soţ supravieţuitor al decedatei D.A. Cererea a fost respinsă, iar sentinţa civilă nr. 855 din 23 iunie 2004 a fost casată în întregime de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2489 din 13 aprilie 2004, în dosarul nr. 7507/2004 şi acţiunea reclamantului respinsă pe fond, existând autoritate de lucru judecat în această privinţă.
Noua cerere, adresată de reclamant pârâtei, s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 189/2000 şi a fost însoţită de noi acte doveditoare care atestau că, într-adevăr, datorită condiţiilor în care s-au desfăşurat evenimentele de război după 23 august 1944, când armata română a întors armele, trupele hortyste au pătruns în teritoriile rămase sub autoritate românească şi s-au dedat la persecuţii etnice, printre victime fiind şi fosta soţie a reclamantului, la aceea dată minoră, care s-a strămutat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate din judeţul Alba, dincolo de linia frontului, pentru a-şi salva viaţa.
De data aceasta, pârâta, prin adresa nr. 61139 din 10 mai 2005, i-a comunicat reclamantului că cererea lui nu poate fi rezolvată favorabil, întrucât din actele emise de Arhivele Naţionale - Direcţia Cluj şi actele depuse la dosar există o neconcordanţă referitoare la data plecării în refugiu, respectiv data de 30 august 1944, când s-a pretins părăsirea domiciliului şi data de 5 septembrie 1944, când oraşul Turda a fost ocupat de trupele hortyste.
Examinând conţinutul acestei adrese, instanţa a constatat că, deşi nu este intitulat „decizie", conţine toate elementele pentru a fi considerat ca atare, rezultând explicit că cererea de revizuire a soluţiei iniţiale a fost respinsă, motivul pe care s-a întemeiat (neconcordanţa datelor - decalajul fiind de 4 zile), dar şi faptul că această soluţie poate fi atacată la curtea de apel, potrivit Legii contenciosului administrativ.
Prin urmare, având în vedere că răspunsul arătat este în realitate o decizie de respingere a cererii de revizuire, trecându-se la examinarea legalităţii acesteia, instanţa de fond a apreciat că în mod greşit a fost respinsă cererea reclamantului, atâta timp cât prin noile documente s-a confirmat că soţia sa a fost nevoită, datorită persecuţiilor etnice la care familia ei a fost supusă, să se refugieze în localitatea Mescreac, judeţul Alba, până în primăvara anului 1945.
Faptul strămutării din localitatea de domiciliu, din motive privind persecuţiile etnice exercitate de autorităţile militare maghiare-hortyste, nu poate fi pus la îndoială, fiind confirmat atât de documentele istorice, referatul cercetătorului istoric L.V., documentele operaţiunilor militare, declaraţiile martorilor B.I., S.M., F.D. şi S.Ş.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe motiv că din actele dosarului rezultă clar că schimbul de domiciliu a avut loc în luna august a anului 1944, iar din documentul eliberat de Arhivele Statului nr. C/2576, reiese că localitatea Turda a fost ocupată doar pentru perioada 5 septembrie 1944 - 5 octombrie 1944. Deci, localitatea Turda, judeţul Cluj, în luna august 1944, se afla sub administraţia Statului român.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cum în cauză s-a făcut dovada că soţia reclamantului, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea Poiana, în localitatea Mescreac, judeţul Alba, la 5 septembrie 1944, până în primăvara anului 1945, în mod corect instanţa de fond, a reţinut că acesta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului, iar reclamantul se află în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 189/2000, potrivit cărora „soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, de o indemnizaţie lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit".
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 151 din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2006
| ← ICCJ. Decizia nr. 3563/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3565/2006. Contencios → |
|---|
