ICCJ. Decizia nr. 3568/2006. Contencios
| Comentarii |
|
în perioada 5 septembrie - 4 noiembrie 2005, Direcția de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi a județului Constanța a efectuat un control privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului propriu și public al statului la C.N. A.P.M. SA Constanța.
Cu acea ocazie, în urma verificării unui număr de 4 contracte de achiziții de servicii și a unui contract de închiriere, s-a constatat că instituția controlată nu a estimat valoarea achizițiilor de servicii, fiind efectuate achiziții la prețuri mult mai mari, care au condus la majorarea costurilor și nici nu s-a fundamentat valoarea minimă a chiriei.
Apreciind că au fost încălcate dispozițiile O.U.G. nr. 60/2001, privind achizițiile publice, cele cuprinse în Legea nr. 219/1998, privind regimul concesiunilor și în Legea nr. 528/2002, privind administrarea porturilor și serviciilor în porturi, organul de control a propus sesizarea organelor de stat competente, pentru restabilirea legalității la societatea comercială controlată.
Prin decizia nr. 48 din 18 noiembrie 2005, directorul Direcției de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi a județului Constanța a stabilit că se impune o analiză a contractelor încheiate, precum și luarea măsurilor necesare pentru intrarea în legalitate.
împotriva acestei decizii a formulat întâmpinare, C.N. A.P.M. SA Constanța.
Prin decizia nr. 28 din 29 martie 2006, Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, modificată și republicată, a admis întâmpinarea și a modificat decizia atacată, în sensul că a prelungit termenul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, până la data de 18 mai 2006.
Și această din urmă hotărâre a fost atacată de către C.N. A.P.M. SA Constanța, cu recurs.
S-a cerut desființarea deciziei nr. 28/2006, ca nelegală și netemeinică și, pe cale de consecință, admiterea întâmpinării astfel cum a fost formulată.
Recursul trebuie admis, dar pentru un alt considerent decât cele expuse în motivele de casare scrise.
Este vorba de necompetența materială a Curții de Conturi de a se pronunța la 29 martie 2006, asupra întâmpinării formulate în cauză, excepție de procedură pusă în discuția părții prezente, din oficiu, la termenul de astăzi.
Potrivit art. 140 alin. (1) teza a II-a din Constituția României, republicată în baza Legii nr. 429/2003, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de către instanțele judecătorești specializate, iar în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi, de către instanțele judecătorești, până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești.
Normele juridice mai sus enunțate se referă inclusiv la activitatea jurisdicțională a completului prevăzut de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, așa cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. c) al O.U.G. nr. 117/2003, introdus prin Legea nr. 49/2004, de aprobare a acestei ordonanțe de urgență.
Se constată, așadar, că la data de 29 martie 2006, Curtea de Conturi nu mai era competentă să examineze și să soluționeze întâmpinarea formulată de C.N. A.P.M. SA Constanța împotriva actului juridic emis de Direcția de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi a județului Constanța.
Ținând seama de această împrejurare și calificând întâmpinarea ca o contestație împotriva unui act administrativ unilateral emis de o autoritate administrativă de nivel județean, înalta Curte de Casație și Justiție va stabili că soluționarea acesteia este de competența, în primă instanță, a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.
în consecință, a fost admis recursul și a fost casată decizia Curții de Conturi, cu trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, la instanța de judecată menționată mai sus.
Văzând și dispozițiile art. 158 alin. (3) și art. 313 din același cod, art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3680/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3671/2006. Contencios → |
|---|
