ICCJ. Decizia nr. 3680/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 204/CA din 15 martie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de SC D.F. SRL Constanța, la data de 6 martie 2006, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală Constanța și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța și a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 131/CA din 1 martie 2006 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul nr. 667/CA/2005, până la soluționarea cererii de suspendare a executării aceleiași sentințe, care face obiectul unui dosar separat, nr. 251/CA/2006, al aceleiași Curți de apel.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, prin raportare la prevederile art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu referire la art. 184 alin. (1) C. proc. fisc., că urgența măsurii este justificată de poprirea conturilor societății, existând riscul ca societatea să nu poată onora plățile curente, cu consecința imposibilității de desfășurare a activității, precum și că există aparența dreptului, întrucât sumele stabilite în titlurile executorii sunt contestate. Curtea de apel a reținut că aceste aspecte constituie, în sensul legii, motive temeinic justificate pentru admiterea cererii deduse judecății, măsura de suspendare solicitată fiind una cu caracter provizoriu, dispusă până la soluționarea cererii de suspendare a actelor administrative contestate pe calea contenciosului administrativ.
în aceste condiții, făcând, însă, aplicarea dispozițiilor art. 300 alin. (3), cu referire la art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., Curtea de apel a admis cererea de suspendare provizorie formulată SC D.F. SRL Constanța, în procedură de urgență, fără citarea părților.
împotriva încheierii nr. 204/CA din 15 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța, invocând drept temei prevederile art. 3041_i 582 C. proc. civ., precum și prevederile Legii nr. 554/2004.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța a criticat încheierea atacată, pentru nelegalitate și a solicitat ca în urma admiterii recursului declarat să fie respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantei-intimate, de suspendare provizorie, până la soluționarea unei alte cereri de suspendare, a executării sentinței civile nr. 131/CA din 1 martie 2006 a Tribunalului Constanța.
în motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a pronunțat încheierea atacată cu încălcarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, aplicând în mod nelegal prevederile art. 300 alin. (3) și ale art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., pronunțând practic, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea hotărârii prin care s-a soluționat fondul acțiunii în contencios administrativ, mai cu seamă că cererea era lipsită și de interes, suspendarea operând în virtutea legii, în materia contenciosului administrativ.
în fine, recurenta a mai arătat că instanța greșit a făcut în cauză referire și la prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât în speță s-a solicitat suspendarea în cazul promovării recursului și nu până la soluționarea cauzei în fond, precum și la dispozițiile art. 184 C. proc. fisc., de asemenea, inaplicabil, câtă vreme suspendarea prevăzută de acest text de lege este aplicabilă numai în cadrul exercitării procedurii prealabile, fiind dispusă de organul jurisdicțional.
Recursul este fondat.
înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile recurentei, ca și prin prisma prevederilor legale incidente, a reținut că încheierea atacată a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii, motiv pentru care va fi modificată în tot și în consecință, în fond, va fi respinsă, ca inadmisibilă, pe calea contenciosului administrativ, cererea de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 131/CA din 1 martie 2006 a Tribunalului Constanța, astfel cum a fost formulată de intimata-reclamantă SC D.F. SRL Constanța.
Potrivit art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se poate solicita, până la soluționarea acțiunii în fond, suspendarea executării unui act administrativ, fie o dată cu sesizarea cu plângerea prealabilă a autorității emitente, fie prin chiar cererea adresată instanței competente, pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Niciuna din ipotezele sus menționate nu este, însă, operantă în cauza de față, în condițiile în care s-a pronunțat deja o hotărâre de către secția de contencios a Tribunalului Constanța, respectiv sentința civilă nr. 131/CA din 1 martie 2006, a cărei suspendare provizorie s-a solicitat în temeiul prevederilor Codului de procedură civilă și care urmează a parcurge și etapa recursului, conform susținerilor recurentei.
Independent de împrejurarea semnalată, de altfel, și de recurentă, potrivit cu care, în materia contenciosului administrativ, recursul suspendă executarea hotărârii pronunțate în primă instanță [art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004], ceea ce evident pune în discuție și chestiunea interesului în promovarea unei astfel de cereri de suspendare, înalta Curte a reținut că cererea reclamantei-intimate, astfel cum a fost formulată și încuviințată de instanța de fond, pe temeiul art. 300 alin. (3), cu referire la art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., nu putea fi admisă, cu atât mai mult, cu cât au fost greșit extrapolate și condițiile de admisibilitate reglementate în art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit jurisprudenței constante a înaltei Curți este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ cererea de ordonanță președințială, formulată în temeiul art. 581 C. proc. civ., după cum instanța de fond nu putea face nici aplicarea prevederilor art. 300 alin. (3) C. proc. civ., referitoare la suspendarea la cerere a executării unei hotărâri judecătorești, în recurs, câtă vreme Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează o procedură specială, pe de o parte pentru suspendarea executării actului administrativ, inaplicabilă cauzei pentru cele deja expuse, ca și pentru promovarea și judecarea recursului, nefiind, astfel, posibilă și, de altfel, nici justificată aplicarea normelor generale cuprinse în Codul de procedură civilă.
Față de toate cele mai sus arătate, conform art. 312 C. proc. civ., a fost admis, așadar, recursul de față și a fost modificată în tot încheierea atacată, cu consecința respingerii, ca inadmisibilă, a cererii reclamantei-intimate, de suspendare provizorie a executării unei hotărâri judecătorești pronunțate în materia contenciosului administrativ, pe calea ordonanței președințiale.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3665/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3568/2006. Contencios → |
|---|
