ICCJ. Decizia nr. 3665/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 3 ianuarie 2006 și precizată ulterior, reclamanta F.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, obligarea acesteia să emită o hotărâre de soluționare a cererii de acordare a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și pentru perioada septembrie 1940 - 21 mai 1943.
Prin sentința civilă nr. 103 din 2 februarie 2006, Tribunalul Cluj, secția litigii de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, invocând prevederile art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000.
La rândul său, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 210 din 3 mai 2006, reținând că în cauză obiectul acțiunii, întemeiate pe art. 1 din Legea nr. 554/2004, îl constituie un refuz nejustificat de soluționarea a unei cereri, a admis excepția necompetenței materiale, pusă în discuție din oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj, secția litigii de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și, constatând existența conflictului negativ de competență, a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ.
înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a stabilit instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia, astfel cum a fost precizat și cu dispozițiile legale incidente ei.
într-adevăr, conform dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 "împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărâri, potrivit Legii contenciosului administrativ".
Desigur, aceasta în situația în care comisia din cadrul pârâtei s-a conformat dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 189/2000, potrivit căreia "comisia este obligată să se pronunțe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată".
în cauză însă, este necontestat că prin hotărârea nr. 6962 din 22 ianuarie 2003, emisă de pârâtă, i s-a admis reclamantei, cererea formulată în baza prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a acestei legi și i s-au acordat drepturile pentru perioada 22 mai 1943 - 6 martie 1945, începând e cu data de 1 ianuarie 2003.
Totodată, reclamanta a arătat că, deși prin cererea înregistrată la data de 30 noiembrie 2005, a revenit la petiția formulată în luna octombrie al aceluiași an, prin care a solicitat să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, și pentru perioada septembrie 1940 - mai 1943, totuși pârâta nu i-a răspuns, deși avea această obligație.
în drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004.
Mai mult, în încheierea ședinței publice din 3 mai 2006 s-a consemnat și faptul că reprezentanta calificată a reclamantei a precizat că obiectul acțiunii îl constituție refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2005, cerere bazată pe prevederile Legii nr. 554/2004.
Prin urmare, înalta Curte a constatat că în mod corect a reținut Curtea de apel că din dispoziția normelor mai sus enunțate rezultă fără echivoc că în competența acestei instanțe este dată doar soluționarea contestației împotriva hotărârii emise de comisie, iar nu și refuzul nejustificat de a soluționa cererea reclamantei.
Avându-se în vedere că soluționarea cererii reclamantei intra în sfera de competență a pârâtei, autoritate publică de nivel județean, acțiunea formulată de reclamantă, fundamentată pe dispozițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004, este astfel de competența tribunalului în baza dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 28 din aceeași lege, precum și cu cele ale art. 2 și 3 C. proc. civ.
în consecință, înalta Curte, judecând conflictul de competență, în baza considerentelor arătate, a stabilit irevocabil, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) teza ultimă C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Cluj, ca instanță de contencios administrativ căreia i se va trimite dosarul cauzei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3584/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3680/2006. Contencios → |
|---|
