ICCJ. Decizia nr. 3671/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta D.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 8115 din 21 decembrie 2005, emis de pârât, repunerea în funcția deținută anterior, plata drepturilor cuvenite și suspendarea executării actului administrativ atacat, cu plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 16 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 406/CA/2006, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 8115 din 21 decembrie 2005, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, reținând că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Aceeași instanță, prin sentința civilă nr. 471/CA din 19 iunie 2006, a admis acțiunea, a anulat ordinul contestat, a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția publică deținută anterior emiterii ordinului și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 22 decembrie 2005 și până la reintegrarea contestatoarei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, potrivit art. 35 din Legea nr. 188/1999 (republicată), în perioada concediilor de boală, raporturile de serviciu nu pot înceta decât din inițiativa funcționarului public.
în cauză, s-a dispus emiterea Ordinului nr. 8115/2005, în perioada când raporturile de serviciu ale contestatoarei erau suspendate de drept, întrucât aceasta se afla în concediu medical, iar raporturile de muncă au încetat din vina pârâtei, fiind încălcate dispozițiile art. 81 lit. h), cât și ale art. 35 din Legea nr. 188/1999 (republicată).
împotriva încheierii de ședință din data de 16 mai 2006, precum și împotriva sentinței civile nr. 471/CA din 19 iunie 2006, ambele pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 406/CA/2006, a declarat recurs în termenul legal Direcția Regională Vamală Constanța, în numele Autorității Naționale a Vămilor, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârilor atacate, în sensul respingerii, ca nefondate, atât a cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat (Ordinul nr. 8115 din 21 decembrie 2005, emis de Autoritatea Națională a Vămilor), cât și a acțiunii formulate de reclamanta D.C. și prin care s-a solicitat anularea ordinului sus menționat, reintegrarea în funcția publică deținută anterior emiterii ordinului, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada 2 decembrie 2005 și până la reintegrare și obligarea aceleiași pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
S-a învederat, prin motivele de recurs, cât privește încheierea de ședință din data de 16 mai 2006, că instanța de fond a reținut în mod greșit că aparența de ilegalitate a actului atacat reprezintă un caz justificat, întrucât textele de lege incidente în cauză nu fac referire la existența sau nu a "aparenței de ilegalitate a actului" și că nu este îndeplinită în cauză nici condiția referitoare la "prevenirea producerii unei pagube iminente", deoarece prin suspendarea executării actului administrativ atacat se aduce în fapt un prejudiciu administrației vamale care trebuie să-și desfășoare activitatea în condițiile cele mai bune, cu funcționari publici care să îndeplinească îndatoririle de serviciu și să respecte toate obligațiile prevăzute de lege în exercitarea funcției publice.
S-a arătat de către recurentă, referitor la sentința civilă nr. 471/CA din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, nefiind avute în vedere reglementările statutare ale personalului vamal, încălcate de reclamantă. S-a precizat că instanța de fond a reținut în mod greșit nelegalitatea actului administrativ atacat, ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 188/1999, republicată, întrucât instanța de fond nu a plecat de la raționamentul și mijloacele propuse de către pârâtă, pentru ca apoi să se raporteze la texte legale și principii.
Măsura dispusă de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Ordinul nr. 8115 din 21 decembrie 2005, s-a subliniat, este legală și temeinică, în condițiile în care la data emiterii actului administrativ, comisia de disciplină era legal constituită, iar cercetarea disciplinară a fost realizată integral. Destituirea din funcția publică a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 65 alin. 2 lit. g) și j) din Legea nr. 188/1999, republicată, ca urmare a nerespectării obligațiilor și sarcinilor ce-i reveneau reclamantei, aferente funcției publice de execuție.
Recursurile sunt nefondate.
încheierea de ședință din data de 16 mai 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 8115 din 21 decembrie 2005, de destituire a reclamantei D.C., din funcția publică de execuție de inspector vamal asistent la Biroul Vamal Vama Veche, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii principale în contencios administrativ, este legală, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1), privitoare la cazul bine justificat și la prevenirea unei pagube iminente.
într-adevăr, cum a reținut și instanța de fond, împrejurarea că în motivarea acțiunii principale în contencios administrativ s-au invocat aspecte ce sunt de natură să conducă, principial, la constatarea nulității absolute a actului administrativ atacat, reprezintă un motiv bine justificat pentru luarea măsurii suspendării executării actului administrativ în discuție, pe temeiul existenței prezumtive a unei puternice îndoieli asupra legalității acestuia. Pe de altă parte, este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, fiind evident că prin punerea în executare a ordinului de destituire din funcția publică, reclamanta este prejudiciată material în mod previzibil, prin lipsirea sa pe viitor de mijloacele necesare existenței.
Cât privește sentința civilă nr. 471/CA din 19 iunie 2006 a instanței sus menționate, se reține că și aceasta este legală și temeinică, în mod corect fiind admisă acțiunea în contencios administrativ a reclamantei D.C., cu consecința anulării Ordinului nr. 8115 din 21 decembrie 2005, emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a dispunerii reîncadrării reclamantei în funcția publică deținută anterior emiterii ordinului anulat, a obligării pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 22 decembrie 2005 și până la reintegrarea reclamantei și a obligării pârâtei la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit prevederilor art. 81 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, raportul de serviciu, se suspendă de drept, atunci când funcționarul public se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, în condițiile legii, iar conform dispozițiilor art. 35 din același act normativ în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în discuție.
în cauză, așa cum rezultă din certificatele de concediu medical depuse la dosar, reclamanta D.C. s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în perioada 6 decembrie 2005 - 31 decembrie 2005, astfel că măsura încetării raportului de serviciu, prin destituirea din funcția publică, dispusă prin Ordinul nr. 8115 din 21 decembrie 2005, emis de șeful Autorității Naționale a Vămilor, este nelegală, datorită încălcării prevederilor imperative ale art. 35 și art. 81 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
în raport cu această concluzie, avută în vedere și de prima instanță, motivele de recurs ale pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor, ce privesc elementele de legalitate ale actului administrativ atacat, sub aspectul constituirii legale a comisiei de disciplină, a realizării integrale și cu respectarea prevederilor normative a cercetării disciplinare și a temeiniciei faptelor caracterizate ca abateri disciplinare, nu se mai impun a fi cercetate, nefiind relevante.
Așa fiind, apreciind că hotărârile atacate în cauză sunt legale și temeinice, pentru considerentele de mai sus, au fost respinse ca nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate de pârâta Direcția Regională Vamală Constanța, în numele Autorității Naționale a Vămilor, împotriva încheierii din 16 mai 2006 și a sentinței civile nr. 471/CA din 19 iunie 2006, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 406/CA/2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3568/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3470/2006. Contencios → |
|---|
