ICCJ. Decizia nr. 3587/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3587/2006
Dosar nr. 16820/2/2005
Şedinţa publică din 25 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 296 din 8 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul R.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Comerţului şi, în consecinţă, a dispus anularea Ordinului nr. 3269 din 27 aprilie 2005, emis de pârât.
În motivarea sentinţei se reţine că prin ordinul atacat, ministrul economiei şi comerţului a mandatat reprezentanţii Statului în Adunarea Generală a Acţionarilor SC E.S. SA să numească o altă persoană în calitate de membru al consiliului de administraţie şi director general în locul reclamantului, iar reclamantul să rămână la dispoziţia societăţii pe un post corespunzător pregătiri profesionale.
Acest ordin este nelegal, deoarece art. 6 alin. (3) din HG nr. 74/2005 privind înfăţişarea SC E.S. SA, stabileşte o anumită procedură privind numirea şi revocarea membrilor consiliului de administraţie şi a directorului general al filialei, procedură ce nu a fost respectată; potrivit actului normativ citat, numirea şi revocarea acestor persoane, din categoria cărora face parte şi reclamantul, se face pe baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor a SC E. SA (acţionarul unic al SC E.S. SA), iar mandatarea reprezentanţilor Statului din cadrul SC E. SA se face prin ordin al ministrului economiei şi comerţului. În mod greşit, Ministerul Economiei şi Comerţului a mandatat reprezentanţii Statului în Adunarea Generală a Acţionarilor a SC E.S. SA să numească o altă persoană în calitate de membru al Consiliului de Administraţie şi director general în locul reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, Ministerul Economiei şi Comerţului, susţinând că hotărârea este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi cu aplicarea greşită a art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum şi a art. 6 din HG nr. 74/2005.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greşit, instanţa a respins excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, motivând că la data formulării excepţiei trecuseră mai mult de 30 de zile de la data iniţierii de către reclamantul-intimat a procedurii prealabile obligatorii, prevăzute imperativ de Legea nr. 554/2004; în speţă, cererea introductivă de instanţă a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, iar prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt imperative, în sensul că acordă reclamantului posibilitatea de a sesiza instanţa judecătorească competentă, numai dacă persoana care pretinde vătămarea unui drept, este nemulţumită de răspunsul dat de autoritatea emitentă a actului, în urma plângerii prealabile sau dacă au trecut cel puţin 30 de zile de la înregistrarea plângerii şi autoritatea emitentă nu a dat solicitantului nici un răspuns. Instanţa de fond ar fi trebuit să constate că acţiunea reclamantului este prematur introdusă şi să o respingă ca atare.
În ceea ce priveşte interpretarea art. 6 din HG nr. 74/2005, recurentul arată că actul care conduce la revocarea din funcţia de director general şi membru în consiliul de administraţie al SC E.S. SA a reclamantului, este hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor acestei societăţi, şi nu Ordinul nr. 3269/2005, emis de Ministerul Economiei şi Comerţului.
Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor a SC E.S. SA a aprobat în unanimitate revocarea reclamantului din funcţiile menţionate, iar Ordinul nr. 3269/2005 este doar un act premergător acestei hotărâri care nu avea cum să lezeze drepturile sau interesele legitime ale reclamantului.
În plus, acest ordin a fost legal emis, în conformitate cu art. 6 din HG nr. 74/2005 care prevede că schimbarea directorului general şi a membrilor consiliului de administraţie ai SC E.S. SA este de competenţa Adunării Generale a Acţionarilor acesteia, în baza Ordinului mandat al ministrului economiei şi comerţului şi a Adunării Generale a Acţionarilor a SC E. SA, iar numirea reclamantului în funcţiile de director general şi membru în consiliul de administraţie al SC E.S. SA s-a făcut în mod identic cu revocarea acestuia din funcţiile arătate: s-a emis un ordin identic cu ordinul a cărui anulare se solicită, apoi a urmat hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor a SC E. SA nr. 6/2005 şi apoi s-a adoptat hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor nr. 1/2005 a SC E.S. SA.
În drept, motivele de recurs au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, soluţia instanţei de fond, referitoare la excepţia prematurităţii acţiunii, este corectă şi în concordanţă cu scopul prevederilor art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004. Procedura administrativă prealabilă a fost reglementată tocmai pentru a da posibilitatea autorităţii administrative să-şi revoce propriul act, atunci când, în urma reclamaţiei administrative formulate de persoana vătămată într-un drept sau interes legitim, constată că actul este nelegal, iar nu pentru a crea un impediment formal în ceea ce priveşte accesul la justiţie.
În speţă, deşi reclamantul-intimat a formulat acţiunea, anterior expirării termenului de 30 de zile de la înregistrarea plângerii prealabile, acest termen se împlinise la data depunerii întâmpinării de către pârâtul-recurent şi anterior primului termen de judecată, fără ca autoritatea pârâtă să-şi exprime intenţia de a reveni asupra propriului act. În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile nesoluţionării în termenul legal a unei cereri, în sensul art. 1 şi a art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, soluţia contrară fiind de un formalism excesiv.
În ceea ce priveşte legalitatea Ordinului nr. 3269 din 27 aprilie 2005, instanţa de fond a constatat în mod temeinic că potrivit art. 6 alin. (3) din HG nr. 74/2005 privind înfiinţarea SC E.S. SA, Consiliul de Administraţie al SC E.S. SA este format din 5 membri, din care unul este directorul general al filialei, numiţi şi revocaţi de adunarea generală a acţionarilor a noii societăţi comerciale, pe baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor SC E. SA, adoptate în baza mandatului emis de ministrul economiei şi comerţului. SC E. SA are reprezentanţi în consiliul de administraţie al filialei, dintre care unul este preşedintele consiliului de administraţie.
Din conţinutul normelor citate rezultă că ministrul economiei şi comerţului are prerogativa de a da mandat pentru adoptarea unei hotărâri, Adunării Generale a Acţionarilor a SC E. SA, care să stea la baza adoptării unei hotărâri ulterioare, de numire sau revocare din funcţie a membrilor Consiliului de Administraţie, de către SC E.S. SA.
În condiţiile în care adunările generale ale acţionarilor celor două societăţi comerciale nu se confundă, fiind entităţi distincte, este evident că a fost încălcată o normă de competenţă stabilită prin hotărâre de guvern, vătămarea produsă reclamantului-intimat fiind aceea că s-a procedat la revocarea sa din funcţie în baza mandatului emis de Ministerul Economiei şi Comerţului, eludându-se condiţia adoptării inclusiv a unei hotărâri a Adunării Generale a Acţionarilor a SC E. SA.
În ceea ce priveşte argumentul invocat de recurent, în sensul că la numirea în funcţie a reclamantului-intimat s-ar fi procedat în mod similar, acesta este nerelevant, deoarece actele respective nu fac obiectul acţiunii în justiţie, iar Curtea nu are competenţa de a le supune unei analize.
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, atât în ceea ce priveşte admisibilitatea acţiunii, cât şi în ceea ce priveşte caracterul nelegal al actului atacat şi existenţa unei vătămări produse persoanei într-un drept al său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei şi Comerţului împotriva sentinţei civile nr. 296 din 8 februarie 2006 şi a încheierii din 19 octombrie 2005 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3586/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3589/2006. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
